saturnalia

[petrut dan]

numai azi, draga mea, nu e loc de cuvinte,

nici de triste-amintiri, evocări prețioase,

amăgiri din trecut blând ne-o iau înainte,

hoți cu gând de măriri ce dau iama prin case,

 

am tăcea, gânditori, când pe-un umăr, când pe-altul,

să nu pierdem nimic din ce-aprind în neștire

licurici vinovați că ne-arată înaltul,

ca pe-un fruct interzis de la stele citire,

 

îmi simt trupul mai greu decât sânii calzi, roșii,

cei pe care-i sărut cum ne-a fost rămășagul,

până când ne-or trezi ca din moarte cocoșii,

până când Dumnezeu ne va trece iar pragul.

 

[petrut dan]

Mulțumesc frumos pentru lectură și cuvintele lăsate, domnule Grig Salvan, și pentru dvs un An nou cu împliniri și realizări, stimă!

[Grig Salvan]

O melancolie apăsătoare ca într-un final de poveste, o dragoste ajunsă undeva la un liman al nostalgiilor și amintirilor, așteptând „până când ne-o trezi ca din moarte cocoșii/ până când Dumnezeu ne va trece iar pragul”, admirabil final. Anul Nou cu sănătate înainte de toate, cu inspirație și putere de creație!

[petrut dan]

Lisia, mulțumesc, bună dimineața, my lady, cu drag!)

[petrut dan]

Nicoleta, cu drag pentru prezență, mulțumesc!

[petrut dan]

Domnule Stănescu Valentin, mulțumesc, apreciez catrenul, deosebit de reușit, stimă!

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

O poezie specifică Petruț Dan,  cu semnificații ce te poartă cu gândul la magia Crăciunului.

[Vasilisia Lazăr]

Iarăși o poezie foarte frumoasă de dragoste. Ultimele două versuri sunt remarcabile. Titlul ne ancorează în realitatea sărbătorilor de iarnă. Emoționant moment poetic! Felicitări!

[Stanescu Valentin]

Dan, ai întrecut iară măsura stârnind voit în emoţii noi

 

încerc să roşesc planetar când versul în calde tipare

mă trece-ntr-un plan vertical ce duce-n tărâmul visare

spre clipe-amintiri trăite cândva până dincolo de fire

de ea şi de mine-n tandem fără margini în contopire..

 

’’până când ne-or trezi ca din moarte cocoșii,

până când Dumnezeu ne va trece iar pragul.’’

[petrut dan]

Mulțumesc, Monica, și eu apreciez reacția și felul în care îți exprimi gândurile cu privire la ceea ce scriu, sărbători fericite!

[Monica Pester]

Nu știu de ce, îmi sună această Descriptio Saturnalia îmi sună ca o incantație, înaintea unei retrageri în sine din tumultul urâtei vremelnicii a zilelor de acum. Èxplicația simbolului saturnian , ca începere a unùi an nou, ascunde prin ea însăși, nostalgie, melancolie, Saturn fiind o planeta grea ca și conținut astrologic. Evident că firèa-ți luptătoare nu se dezminte nici aici, ĺuându-ĺ, mereu protector etern pe Dumnezeu la care, cu încredere și speranța ne întoarcem toți ! Admiratie continua!

Poete, ,,.