Mima de-a poetul

[Monica Pester]

Strâng gândurile toate,

le fac pachet,

Când Luna apare

și noaptea se lasă,

mă joc printre versuri,

mimez un poet,

arunc năvodul

să prind rime în plasă

Nu-mi vine să scriu,

mă izbește dogoarea

unor reflexii 

ce mă înconjoară,

Și, dintr-odată, 

accept culoarea

ce schimbă-n mine

un pian c-o vioară

Iar inima bate

c-un tic-tac străin,

descarcă flash-uri 

ca gloanțele reci,

vin mii de emoții

dintr-un spirit prea plin

ce plânge când

vorbele par goale și seci

Amprentele-o dată-s

trăite intens

nu-s un sărut, doar,

de-o singură clipă,

pornite din

sufletul originar

ce încă trăiește ascuns

sub aripă

[Grig Salvan]

Poezia ca joc, poate chiar „joc de noroc”, atunci când asumăm rolul de poet, „pescar de rime”, de sintagme insolite ori de versuri ivite „dintr-un spirit prea plin”. Ai preferat iar ruperea versurilor în două, poate e o intenție de ritmică mai acută, sacadată și o respirație mai scurtă, deși eu le-am citit în metrica normală cu rimele încrucișate. An Nou fericit, cu multe bucurii, emoții creatoare, gânduri frumoase și împliniri personale!

[Monica Pester]

Dragă Lisia, de când am fost primită în valorosul cerc Însemne, viața mea artistică s-a schimbat mult. Și asta numai datorită, în primul rând ție, mentorul meu de drept cât și celorlalți  poeți și scriitori de la care învăț mereu.

Vă am pe toți în inimă, căldura voastră mă ține vie !

Îmbrățișări sincere !

[Monica Pester]

Dle Stănescu, mă uimiți cu multitudinea și încărcătura poetică pe care mi-o oferiți la fiecare comment.

Vă mulțumesc din suflet !

[Vasilisia Lazăr]

Rima aleatorie îi dă muzicalitate, ritmul pe alocuri șchipătat o diminuează. Un poem cel puțin interesant despre cazna poetului la nașterea poeziei.

Sărbători liniștite și luminoase, Monica!

[Stanescu Valentin]

Doamnă Monica, două catrene şi un pic e mai mult decât nimic. Ştiu ce spun, am trecut prin şase luni de anxietate scriind poezie. Nimeni, niciun terapeut nu m-a scos din acea stare de gol...

 

               poezia e magie

          din nimic ea ne ridică

     atunci când ne este frică

ne trece de elegie

 

totul e să-i găsim cheia

     când să ne preschimbe starea

          c-un zâmbet feţei culoarea

               binelui fie-i scânteia

 

                          vrei să ieşi din agonie

                               scrie scrie poezie!

[Monica Pester]

Poete, pesemne că spiritul Crăciunului a poposit și pe la mine

Mulțumiri prea mici față de intensitatea trăirilor aprecierii tale !

[Monica Pester]

Nicoleta, mă bucur de trecere. 

Gând bun de Sărbători!

[Monica Pester]

D-le Katin, admirația d-voastră mă onorează.

Mulțumesc frumos!

[petrut dan]

Un poem foarte bun, mi-a plăcut de la început până la sfârșit, bine scris, bine condus, felicitări Monica, cu drag!

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Am citit cu plăcere!  O seară de Crăciun binecuvântată!