Scenaristul

[Monica Pester]

Sultana mă cheamă și mi-s os domnesc

Mă trag din creștinii de-odinioară

Am încă de toate, nimic nu râvnesc,

Sunt stea în regat, o stea de fecioară

Venit-au prinți să mă ceară de soață

Taica-i primește pe toți, la egal

Ar vrea să mă deie, dar plec ca o hoață

Nimeni nu știe că sunt neam regal.

Ies pe furiș în grădină și cuget

Iubitul meu prinț încă nu e venit,

M-arunc în prăpastie fără să preget

Gândind cu durere la cel ce-i sortit.

Mă doare abisul și respir cu teamă

Nu pot să cred c-am ratat un portal,

Prințul iubit va-nțelege ce-nseamnă

Fecioară secretă cu ochi de cristal

O atingere blândă simt însă pe mână

Și din eter apare ùn înger, iar tristul

Îmi taie avântul  sau doar îl amână. . . 

Povestea e veche,  el e scenaristul