De-aș ști...

[Dacu]

Pe Șase-Undrea în anul '47

TATĂL CERESC mi-te-a-ntrupat,

Să-mi fii de ajutor în toate

Și eu să fiu al tău bărbat.

Așa cum spune DUMNEZEU

Un Trup și-un Suflet noi vom fi,

Și-n veci de veci și tu și eu

Cu venerație-L vom Slăvi!

A ta cumplită suferință,

Tu ani întregi mi-ai tăinuit

Și ai plecat în neființă,

Fără să știu cât m-ai iubit.

Mai trece-o zi și încă una

Și fără tine este-un chin.

Eu te-am iubit întotdeauna

Și după tine-aș vrea să vin.

De-aș ști acuma unde ești

Aș vrea în grabă eu să vin

Și-n ochii mei tu să privești

Când eu în brațe-am să te țin.

Scumpei mele soții Valeria, 06 Undrea 2022, ora 14:00

[Dacu]

Stimate Domnule Bolache Alexandru,

       Mulțumesc foarte mult pentru corecție!Am corectat!Din cauza tristeței prea mari am compus această încercare literară cu versuri albe și libere așa cum am simțit și cum am putut pentru a reda starea nefericită a Sufletului meu în acea zi de 6 Decembrie 2022...Dacă se consideră că această încercare literară precum și celelalte încercări literare ale mele nu sunt demne de Cenaclul ,,Însemne Culturale", atunci puteți propune ștergerea lor.

      Cu deosebită stimă,

                                        Dacu

[bolache alexandru]

Respect pentru durerea dumneavoastră dar mai  se scrie aici m-ai  iubit. Sunt și ruperi de ritm...

[Dacu]

  

Stimată Doamnă Vasilisia Lazăr,    

       Vă mulțumesc foarte mult pentru atenționare!Am corectat!Cred că trebuie să-mi schimb și ochelarii...sau poate că eroarea făcută se datorează faptului că pe tastatură cifra 9 e lângă cifra 0.

   

       Cu deosebită stimă,
                                          Dacu

[Vasilisia Lazăr]

Scumpei mele soții Valeria, 06 Undrea 2922, ora 14:00

Nu am înțeles anul...

[Dacu]

Stimate Domnule Mihai Katin,

       Ați înțeles foarte bine starea mea și eu încă mai sper ca PREABUNUL DUMNEZEU să permită ca eu să văd și să comunic cu Sufletul scumpei mele soții aievea sau măcar în visele mele până când mă voi petrece și eu în Lumea Sufletelor.

       Mulțumesc foarte mult pentru compătimire!

       Cu deosebită stimă,

                                          Dacu      

[Dacu]

Stimată Doamnă Vasilisia Lazăr,

       Am înțeles!Voi fi mai atent astfel încât să mă conformez cât mai bine regulilor de postare impuse.În ceea ce privește stilistica literară a textelor mele, eu nu știu dacă voi putea ajunge la o stilistică literară la un nivel acceptabil pentru Dumneavoastră.

       Eu prefer stilul direct în toate textele mele și deci redau simplu și fără prea multe figuri de stil starea realistă a Sufletului meu la un moment dat, fie acel moment fericit sau nefericit.Deocamdată sunt foarte nefericit!

       Motto: ,,Le style c’est l’homme même." - Georges-Louis Leclerc, baron de Buffon".

       Eu, un biet scârța-scârța pe hârtie mă simt onorat să fiu considerat coleg de condei cu Scriitorii consacrați ai Cenaclului ,,Însemne Culturale", dar mă tem că nu toți vor fi încântați de întrebările mele puse atunci când nu pot desluși care este starea reală a Scriitorului care creează într-un anumit gen literar.

       Vă mulțumesc foarte mult pentru toate comentariile Dumneavoastră și chiar vă rog să criticați tot ceea ce credeți că nu este corect în toate încercările mele literare precum și în toate postările mele referitoare la textele literare ale Scriitorilor consacrați sau nu de la Cenaclul ,,Însemne Culturale"!

       Cu deosebită stimă,

                                          Dacu

[Stanescu Valentin]

Domnule Dacu, mă asociez celor spuse de colegii noştri şi îmi exprim tristeţea pentru momentele pe care le trăiţi. Fiecare dintre noi a pierdut mamă, tată, frate, alte rude şi prieteni. Toţi am trecut şi trecem prin astfel de momente. Vrem, nu vrem fac parte din ccea ce înţelegem că înseamnă viaţă. Durerile personale nu au măsură, nu pot fi comparate cu durerile altora. Şi eu sunt acum sub presiunea plecării unui bun prieten, nu are importanţă cine este.  După momente crunte trăite m-a ajutat poezia. Am avut 6 luni de anxietate severă. Niciun terapeut, nimeni nu m-a putut ajuta pentru că sfaturile veneau din afară, peste voinţa sufletului meu. Însă m-a ajutat poezia. Am citit. Am scris, bun, rău nu contează. Cert este că am scăpat de cumplita stare de gol. Cine nu trece prin aşa ceva nu poate vorbi despre aşa ceva.

 

Mă iertaţi pentru acest mesaj. Am deschis postarea aceasta şi nu am avut nicio clipă impulsul de a închide fără să las un semn de trecere şi zicere. Dumnezeu să vă întărească! Încercaţi sa scrieţi şi despre bucurie, despre lumină, despre greieri, despre zbor, etc.. Până la cumplitul moment le-aţi conoscut cu siguranţă şi multe alte părţi frumoase ale vieţii. Nu cedaţi!

[Mihai Katin]

lirica  dumneavoastra este  una  a unei  dureri  ce-si   largeste  cercurile  suferintei din fiecare picatura a timpului...

[Vasilisia Lazăr]

Iarăși revin. De ce vreau eu ca un autor să nu aibă decât cel mult trei postări vizibile în pagina principală? Întâi pentru ceea ce am spus, că ar induce ideea că foarte puțini membri postează și apoi pentru că fiecare text postat coboară altul la subsolul paginii și nimeni (sau aproape nimeni) nu mai merge în urmă să comenteze sau să citească textele care deja s-au dus la fund. Așadar să dăm posibilitatea ca toate textele să rămână suficient timp la vedere, astfel încât să poată fi citite și comentate, pentru că nu toți membrii au suficient timp să intre imediat ce s-a postat un text. Rostul acestui site acesta este în primul rând, și nu doar acela de a fi un depozit de texte. 

[Vasilisia Lazăr]

Cred că m-ați înțeles greșit. Am dorit să spun (și asta o spun tuturor celor care postează mult) că nu e suficient doar să scriem. Comentariile făcute altor texte ne ajută foarte mult, iar cu privire la acest text, fiindcă pe acesta l-ați adus în discuție, recunosc o îmbunătățire a prozodiei față de altele, dar mi-ar plăcea să existe mai multe figuri stilistice, poezia are nevoie de stilistică, de mister, mesajul poeziei ar trebui să fie puțin mai abscons, doar versificarea lui nu e suficientă. Nu, acest text nu e proză, în niciun caz, dar ar putea deveni poezie mai bună. La urma urmei, e alegerea dumneavoastră, eu doar am spus să nu abuzăm de postări, vreau ca atunci când cineva deschide site-ul să nu citească doar din doi-trei autori. Eu, de exemplu, scriu foarte rar, poate și pentru că nu dau drumul oricum la un text și nici nu mă grăbesc să public tot ce scriu. În schimb, citesc foarte mult, comentez textele altora, studiez, mă pun la punct cu tot ceea ce nu stăpânesc etc. Nu o luați ca pe o critică, luați-o ca pe o recomandare. Cu drag!