lună nouă

[petrut dan]

mă priveam în oglinda pe care moartea o ura

cel mai mult

îmi plăceau nopțile

înainte de ieșirea lunii din apele ce adăposteau vietăți mitice

în stare să facă bărbații să se arunce

de pe cel mai înalt catarg

 

îmi acopeream ochii și mă prefăceam surd

să nu mă strige vreun sunet

de parcă m-ar fi încercat o criză de stomac

mă îndoiam în fața ferestrelor de nu m-ar cuprinde rotundul

ponirii nestăpânite

de a cunoaște femeia

 

mă îndepăratesem prea mult să mă pot întoarce

drumul mirodeniilor îmi punea în față puterea și dragostea

pentru a mă învinge

 

trebuia să fiu tare

 

imaginea cu tine scriind pe trunchiuri de meri

vopsiți în roșu să-mi pot confunda dorința cu dorul

bucuria unui cor de păsări flamingo

apărute de nicăieri

să-ți răsplătească răbdarea

nu voia să renunțe

 

iubirea precum paharul de vin înainte de culcare

 

mi-e teamă să nu mă trezesc până să se sfârșească lumea

și cântecul pe care mi-l scrii șoptind la urechea unei scoici

cuvinte

numai de tine știute

 

îmi fac pielea ca cea mai fină mătase

atingerea amplă

rostogolirea razelor de început ale stelei ce-a explodat

la gândul că ești

 

nu-mi pot lua privirea de la marea ce-mi dă emoția

valurilor conduse de simțuri

în povestea de dragoste

admirată

precum cea mai vândută rochie de vară

după catalogul iubirii 

 

 

 

[petrut dan]

Carmen, îți mulțumesc, mă bucură trecerea și semnul lăsat, cu drag! 

[carmen popescu]

Cuvinte-coduri îmbracă iubirea în tainice modulații ale simțurilor. Un poem care trimite la meditație, la plăcerea subtilă, la alunecări temporale. Am citit cu bucurie. Felicitări!

[petrut dan]

Mulțumesc, Gabriela, mă bucură prezența în pagină și pe site, ți s-a simțit lipsa, cu drag!

[Gabriela Raucă]

Iubirea poate fi văzută ca o corabie a simțămintelor, ambarcaține plecată pe oceane de pasiune, „catargul celui mai frumos vers” fiind uneori un pericol real, prea înalt poate, dar și ademenitor. Mi-a venit în minte Ulise, încă de la primele versuri, mi s-a ivit în fața ochilor femeia lui, simbolul statorniciei, în timp ce toate ispitele par a fi ignorate acoperind ochii și prefăcându-te surd. O odă închinată iubirii adevărate, așa percep eu poezia ta și de fiecare dată am acest sentiment ori poate este imaginația mea orientată în această direcție. Am citit cu mare drag și pentru a înțelege și mai mult plăcerea cu care am scris acest comentariu, închipuie-ți un birou plin de acte nerezolvate după un concediu de o lună, acte ce vor mai aștepta până voi ieși din lumea fermecată a poeziilor voastre. Admirație!

[petrut dan]

Lisia, ca de obicei un comentariu în filigran, o lucrătură ca de curtea sticlarilor, unde fiecare obiect vorbește despre talentul și ingeniozitatea respectivului artist de a-și imagina lumea, de a interpreta lucrurile și de a expune în felul  personal punctul de vedere cu privire la actul desăvârșit al creației, în dubla calitate de participant și de beneficiar! Mă bucură cuvintele pe care le lași textelor postate în acest spațiu și apreciez frumusețea și delicatețea comentariilor tale, faptul că mereu găsești modalități inedite de a le interpreta și de a te apropia într-un mod atât de subtil și profund de înțelesul lor care ți se descoperă natural, tocmai pentru plăcerea revenirii tale asupra lor, mulțumesc my lady, cu drag!) 

[petrut dan]

Domnule Stănescu Valentin, apreciez reacția, mă bucură și onorează, stimă! 

[petrut dan]

Domnule Mihai Katin, vă mulțumesc pentru comentariul deosebit și prezența în pagină, cu respect!

[Vasilisia Lazăr]

Ce versuri minunate!

Îmi propun să evit, pe cât posibil, entuziasmele critice, care mi se par superflue de vreme ce un poem se recomandă deja de la sine. Dar odată ajunsă pe pagina ta, nici de această dată nu nu m-am putut abține. Ce metafore! Ce trăiri! Ce imagini! Pe care să le aleg? La care să renunț? Nimic sofisticat, nimic care să epateze, totul curge atât de firesc, de natural, dar, după cum se știe, toți cei care au ales această meserie ingrată, scrisul, cunosc faptul paradoxal că tot ce e simplu e complicat. De aceea se și obține cu mare greutate. În același timp, totul pare tras la linie, tufele sunt tunse perfect, copacii superb toaletați, nu există nici urmă de bălării (textuale), straturile sunt plivite cu grijă, interacțiunea dintre diferitele soiuri de plante (tot textuale) e studiată atent. 

Plin de-o expresivitate pulsatilă, poemul tău scurtcircuitează trupul și mintea cititorului, evocarea femeii rămâne un liant de stabilitate emoțională, într-o atmosferă de tandrețe și lentoare erotică, imaginile vizuale sunt puternic ancorate într-o atmosferă febrilă care stimulează o resursă nebănuită de imaginație. Faci parte, cu siguranță, dintre poeții aceia despre care Fernando Pessoa spunea într-un vers, incluzându-se și pe sine, că ,,simt/ cu imaginația”.

Dacă în alte poeme, aruncai asupra decorurilor o pulbere care făcea ca totul să pară când orbitor, când întunecat, când plin de penumbre ca în vis, precum un joc al fațetelor unui diamant, unde lumina este descompusă și recompusă în funcție de stările sufletești ale celui care scrie și de „scena” pe care o alege pentru a-și devoala propria lume, aici totul strălucește cu aceeași intensitate. De data asta, nu am simțit nici umbre, nici penumbre. Uluitor de frumos, cu toate că mereu am zis că poezia dacă nu are și puțină tristețe... Dar aici e minunat așa. Las aplauzele să răsune până la tine!

[Stanescu Valentin]

Admirabil poem al iubirii! Încă un poem al iubirii pe care îl trăieşti citindu-l cu respiraţia tăiată şi ai vrea să nu se încheie... Mulţumesc pentru că mi-ai luminat ziua sufletului!

[Mihai Katin]

nu-mi pot lua privirea de la marea ce-mi dă emoția

păsărilor conduse de simțuri

în povestea de dragoste

admirată

precum cea mai vândută rochie de vară

după catalogul iubirii 

acest pasaj final dintr-un necesar poem al starii de vara, acest final ca un ecou de fapt posibil al iubirii fiintand dincolo de oameni, cateva minute macar ne putem lasa lumea sa putem intelege acel inceput atat de mistic in plasmuire:

mă privesc în apa pe care moartea o urăște

de la facerea lumii