Pepenii

[Bircea Marian]

În partea asta prăfuită de oraș, n-am mai trecut de mult. Casele mici, barăcile, toate au rămas neatinse de patima termopanelor. E deprimant să vezi că oamenii își văd mai departe de viață în imobilele coșcovite, cu tencuiala crăpată de timp, cercevelele cu vopsea de ulei scorojită. Curțile fără porți, câinii blazați, toropiți de căldură, fără chef să mă latre. În căsuța plină de igrasie, locuia nenea Pavel. Nu stătea singur, avea grijă de Moșu'. De tatăl său. Pavel era șofer la C.A.P. Bătrânul, brigadier. Nimeni nu înțelegea cum de în curtea lor, nu călcase picior de femeie. Porția de pământ de la colectiv o lucrau împreună. Cultivau pepeni. Un soi rotund, cât o minge de handbal, cu miezul fistichiu, parfumat, dulce și zemos. Mândria Ardealului. Așa-i spuneau ei. Moșul stătea în câmp toată vara. Nu suporta orașul. Poveștile lui îți făceau părul măciucă. Nevasta îi fugise cu un ofițer rus, câtă vreme Pavel era prea mic, doar se născuse în '44. A crescut la ceva rude ce l-au ținut de slugă ani mulți. L-au terorizat femeile din neam, l-au umilit pe Pavel, de nu a mai vrut nevastă veci. Moșul a căzut prizonier la nemți chiar din 23 August. Cum de a ajuns în Franța, de l-au eliberat americanii, era o altă istorie. Comuniștii l-au băgat aiurea în pușcărie, agent imperialist trimis de Unchiul Sam. Povestea bătrânul că francezii le-au batjocorit rău pe femeile ce-au trăit cu soldați nemți sub ocupație. Pe multe le-au omorât. Poate că le-au făcut un bine, credea el cu tărie, cu gândul la femeia fugită în Rusia. Îmi plăceau poveștile, dar mai mult îmi plăceau pepenii. Au strâns bani. Bătrânul era convins că o să vină americanii. Trăgeau nădejde că poate-or cumpăra un camion al lor. După Revoluție, Pavel a luat cu banii jos, bătrânul Carpați. Degeaba. S-a dus Moșu', s-a dus și C.A.P.-ul, Pavel, muritor de foame, piese pentru camionul lui nu se mai făceau. Nici pământ să pună pepeni! S-au dus și pepenii. Casa lor mai are poartă. Tencuială deloc. Cărămizile mâncate de mucegai și umezeală. De vânzare. Un anunț, un număr de telefon. O casă ruinată, o rablă ruginită. Povești, amintiri. Și pepenii copilăriei. Mândria Ardealului.

[Ada Nemescu]

Povestit arar, ardelenește. 

O poveste în culoarea predominant cenușie, tristă ca vopseaua scorojită. Cine să-și cumpere umbre? Doar poftă de pepene am, mândria Ardealului, și încă o certitudine că totul se schimbă.

aDa

[Bircea Marian]

Vă mulțumesc pentru încurajare și constantă apreciere. Mulțumesc!

Ada Nemescu a spus :

Povestit arar, ardelenește. 

O poveste în culoarea predominant cenușie, tristă ca vopseaua scorojită. Cine să-și cumpere umbre? Doar poftă de pepene am, mândria Ardealului, și încă o certitudine că totul se schimbă.

aDa

[Vasilisia Lazăr]

O viață, în câteva cuvinte. Emoționantă poveste, dar mi-ar fi plăcut să fie un pic dezvoltată. Să știți că frazele lungi dau o frumusețe prozei. Observ că folosiți fraze sau propoziții scurte. Poate la alte texte o să țineți cont și de asta. Și atenție cu virgula!

toropiți de căldură fără chef să mă latre. / după „căldură” trebuie virgulă.

Nimeni nu înțelegea cum de în curtea lor, nu călcase picior de femeie. / după „de” trebuie virgulă.

Nevastă îi fugise cu un ofițer rus câtă vreme Pavel era prea mic / „nevasta”, iar după „rus” trebuie virgulă.

l-au umilit pe Pavel de nu a mai vrut nevastă veci. / după „Pavel” trebuie virgulă.

credea el cu tărie cu gândul la femeia fugită în Rusia. / după „tărie” trebuie virgulă.

Tencuială de loc. / corect este „deloc”, adică „de niciun fel”.

[Chris]

este o fulguratie, o amintire derulata prin fata ochilor. eu cred ca se putea dezvolta putin, chiar ma gandeam in timp ce citeam la ce povesti ar fi spus batranul...

eu de 2 ani nu mai mananc pepeni buni...

[Bircea Marian]

Vă mulțumesc. Am corectat. O să mă străduiesc să scriu cu fraze mai lungi.

Vasilisia Lazăr a spus :

O viață, în câteva cuvinte. Emoționantă poveste, dar mi-ar fi plăcut să fie un pic dezvoltată. Să știți că frazele lungi dau o frumusețe prozei. Observ că folosiți fraze sau propoziții scurte. Poate la alte texte o să țineți cont și de asta. Și atenție cu virgula!

toropiți de căldură fără chef să mă latre. / după „căldură” trebuie virgulă.

Nimeni nu înțelegea cum de în curtea lor, nu călcase picior de femeie. / după „de” trebuie virgulă.

Nevastă îi fugise cu un ofițer rus câtă vreme Pavel era prea mic / „nevasta”, iar după „rus” trebuie virgulă.

l-au umilit pe Pavel de nu a mai vrut nevastă veci. / după „Pavel” trebuie virgulă.

credea el cu tărie cu gândul la femeia fugită în Rusia. / după „tărie” trebuie virgulă.

Tencuială de loc. / corect este „deloc”, adică „de niciun fel”.

[Bircea Marian]

Vă mulțumesc. Îmi pare rău că nu mai consumați pepeni. Am observat că lecturile lungi nu sunt agreate de public. Povestea e mult mai lungă și de fapt, am scurtat-o cât a fost posibil.

Chris a spus :

este o fulguratie, o amintire derulata prin fata ochilor. eu cred ca se putea dezvolta putin, chiar ma gandeam in timp ce citeam la ce povesti ar fi spus batranul...

eu de 2 ani nu mai mananc pepeni buni...

[Grig Salvan]

O poveste spusă succint, alert, „dintr-o răsuflare”, care ar merita o dezvoltare, fie într-o proză mai amplă, fie într-un interesant scenariu de film.

[Bircea Marian]

Vă mulțumesc! Foarte bună sugestia dumneavoastră. O să-l dezvolt.

Grig Salvan a spus :

O poveste spusă succint, alert, „dintr-o răsuflare”, care ar merita o dezvoltare, fie într-o proză mai amplă, fie într-un interesant scenariu de film.