Fundal

[IOAN stoian]

Se lasă iarăși ceața și-n ceruri e târziu
Se răscolește mâlul în sufletu-mi pustiu
Ca-n lacuri colmatate cu nuferi mari pe margini
Conglomerat de vise și imagini
Și nu mai pot din nou să număr
Clipe, prin care umăr lângă umăr
Am rătăcit pe drumul hărăzit
Până ce timpul pentru tine s-a oprit...

La marginile ploii te așteptam ades
Te bănuiam printre perdelele de stropi
Stăteam în soare și nu am înțeles
Iluziile pierdute-n ochii mei miopi
Făptură minunată, veșnic vie
Nu e nimic din ce-aș fi vrut să fie
Și nu-i nimic din ce ar fi, se pare
Ca un fundal pentru o muzică de relaxare!

[Mihaela Popa]

idee frumoasă, are câteva clișee, dar mi-a plăcut

spre exemplu, eu aș fi zis

te așteptam la marginea ploii

te bănuiam printre stropi

stăteam în soare și nu am înțeles

iluzia pierdută în ochii mei miopi

[Chris]

idee si imagini frumoase, pacat ca ne impiedicam in ruperile de ritm...

[bolache alexandru]

Am citit cu plăcere.

[Grig Salvan]

Metrica schimbată des, la început parcă deranjeajă la citit, iar poemul pare alcătuit din frânturi diferite. Dar, la final, per ansamblu, el devine un întreg în ochii cititorului, plăcut la lectură. Cu o melancolie și nostalgie care degajă o anumită putere de seducție.

[Vasilisia Lazăr]

Imagini frumoase, dar atenție la metrică! 

[petrut dan]

Sunetul ploii ca un fundal de relaxare, îmi place ideea, poate ar trebui revăzută ca formă, cu stimă!

[Mihai Katin]

La marginile ploii te așteptam ades
Te bănuiam printre perdelele de stropi
Stăteam în soare și nu am înțeles
Iluziile pierdute-n ochii mei miopi   un miez de poem absolut   incantator . o  inspiratie  lirica  ce uneori  isi poate   depasi   anumite  limite!

[Ada Nemescu]

Melancolie pură, un iz adolescentin, emoții strunite  într-o poezie cantabilă. Plăcută, în ciuda asimetriilor versurilor, sau poate de aceea...

aDa