Târziu

[Cristea Florica ( Flori Cristea)]

Aprinde focul în cămin! Pădurea
Trosnește din încheieturi, bătrână.
(Cum urlă-n gânduri lupi flămânzi!)
Am să-ți aduc tămâie, mir și smirnă
Și dacă-n suflet îți e liniște, auzi
Cum dorul meu, din când în când, suspină.

 

Să pui de ceai! Se face frig în viață.
Purtăm în trupuri schije din trecut.
Doar undeva-ntr-un atriu, lujer tânăr,
Iubirea a-nfrunzit și, neștiut,
S-a-ntins, viteaz, ieșindu-ne prin umăr
Și ca o aripă s-a desfăcut.

 

Se pare că te-am tot purtat! Mi-ai fost
Ca sângele, ca aerul mi-ai fost!
Mi-ai încolțit acum, târziu, în toamnă,
Ca un stejar, din care adăpost
Mi-oi face, dacă te îndeamnă
Ceva din suflet, să-mi fii rost,

 

Dacă și umbra ta mă cheamă,
Altoi pe trupu-ți să-ți fi fost!

[Mihaela Popa]

o scriere pătrunzătoare "Doar undeva-ntr-un atriu, lujer tânăr,
Iubirea a-nfrunzit și, neștiut,
S-a-ntins, viteaz, ieșindu-ne prin umăr
Și ca o aripă s-a desfăcut."

într-un registru original, scrierea ta m-a sedus

[Cristea Florica ( Flori Cristea)]

Bună dimineața, domnule Bolache Alexandru! 

 Vă mulțumesc tare mult pentru apreciere! 

[bolache alexandru]

Imagini frumoase despre viață despre dragoste și mai ales despre cat de repede se face târziu sau frig...

[Cristea Florica ( Flori Cristea)]

Doamna Nuța Crăciun, sunt deopotrivă bucuroasă și onorată de aprecierea dvs! 

 Reverență! 

[Nuta Craciun]

Îmi place discursul acesta natural, cu aerul ușor vetust, ușor bucolic care nu mizează pe construcții puternice ci mai degrabă zugrăvește imagini simple dar atât de vii.  Cuvintele condensează în ele nostalgii și darurui nespuse și au un farmec răscolitor.  Felicitări! 

 

[Cristea Florica ( Flori Cristea)]

Dragă Lisia! Răspund cu întârziere, pentru că nu am vrut sa fie un răspuns fugitiv. Am dorit să am timp să îți răspund așa cum se cuvine. 

 Mă bucur că, în mare, poezia aceasta îți place! 

 În ce privește observațiile făcute, sunt de acord cu tine. Ultimul vers din strofa a treia este precum produsul acela de panificație numit "răsucitzi". M-am oprit și eu deseori la el. De fapt, te obligă cumva chiar el să te oprești. Și să zici : stai, cum vine asta?

M-am gândit deseori de ce a ieșit așa. Eu îl văd ca pe o buclă a timpului. Ceva de genul "pot să mă întorc și să fie altfel". Dacă în viața reală aceasta nu e cu putință, in artă totul se poate. Ca intr-un basm frumos. Că, până la urmă, ce este poezia, dacă nu tot un basm în care totul se poate. Și care poate schimba in bine și ceea ce a fost mai puțin bun. Dacă din punct de vedere gramatical, el este "Cănuță, om sucit" al poeziei mele, vă rog, aveți îngăduință și lăsați-l și pe el să trăiască! 

Îmbrățișez cu tot dragul! 

[Vasilisia Lazăr]

Să pui de ceai! Se face frig în viață.
Purtăm în trupuri schije din trecut.
Doar undeva-ntr-un atriu, lujer tânăr,
Iubirea a-nfrunzit și, neștiut,
S-a-ntins, viteaz, ieșindu-ne prin umăr
Și ca o aripă s-a desfăcut.

Da, și eu remarc această strofă, e plină de miez și e și cea mai corectă prozodic.

Ca un stejar, din care adăpost
Mi-oi face, dacă te îndeamnă
Ceva din suflet, să-mi fii rost,

Dacă și umbra ta mă cheamă,
Altoi pe trupu-ți să-ți fi fost!

Frumoase și aceste versuri, însă ultimul vers nu se corelează cu celelalte ca timp. Chiar și în prima strofă simt la versul Și dacă-n suflet îți e liniște, auzi aceeași problemă. Poate ar trebui Și dacă-n suflet ți-o fi liniște, s-auzi, așa s-ar justifica și de ce-i aduci tămâie, mir și smirnă. Poate greșesc, dar așa a ajuns la mine, ca cititor. De altfel, o poezie sensibilă și frumoasă.

Drag!

[Cristea Florica ( Flori Cristea)]

Mă bucur mult că vă place poezia mea, domnule Katin! 

 Vă mulțumesc pentru apreciere! 

[Mihai Katin]

Să pui de ceai! Se face frig în viață.
Purtăm în trupuri schije din trecut.
Doar undeva-ntr-un atriu, lujer tânăr,
Iubirea a-nfrunzit și, neștiut,
S-a-ntins, viteaz, ieșindu-ne prin umăr
Și ca o aripă s-a desfăcut.    remarc  acest  miez de poem  cu  toate sensurile ,umbrele  si  iubirea  intrupata  ca  intr-o  tainica  poveste! minunat!