Improvement
Pe vremea când lucram într-un departament al unei corporații multinațională, fiecare dintre noi avea obligația să prezinte vinerea managerului său lista cu minim trei-patru idei care ar fi condus la îmbunătățirea performanței locului de muncă în care își desfășura activitatea și, implicit, a departamentului din care făcea parte. Inițial, noi românii, foloseam pauza de masă mai mult pentru odihna activă: mâncam repede, cel mult zece minute, fumam repede câte o țigară și în cel mult un sfert de oră dădeam drumul sportului „de masă”: tablele.
Improvementul era unul dintre principalele criterii care se luau în considerare la negocierea contractului individual de muncă.
Cu timpul s-a impus ca în pauza de masă să se mănânce cel mult un sfert de oră, iar în restul timpului de pauză să stăm pe scaun, cu ochii închiși și să ne gândim cum am putea ajuta compania să prospere cu ajutorul ideilor noastre.
„Colegii mai mari” mâncau toți la cantină și în 10-15 minute erau înapoi, în birou. Puneau capul pe birou, sau pur și simplu, răsturnați cu capul pe spate în scaun, „gândeau intens”, nu înainte însă de a ne reaminti nouă, „colegii mai mici”: improvement, improvement!
Dar, mă rog, altceva voiam să spun.
La o agapă, președintele societății, om cu studii universitare făcute în Japonia, ne povestea plin de nostalgie, nouă, tinerilor – ehe, pe vremea aceea eram și eu tânăr, plin de visuri – din vremea studenției domniei sale.
Din una în alta, ne întreabă:
- Care credeți că era principala noastră sarcină în primii ani de studenție?
Noi, frații mai mici și mai neștiutori, care mai de care mai mieros și mai grăbit să fie remarcat de președinte: „să învățați cât mai mult, să aprofundați cât mai multe domenii, să gândiți cum implementați civilizația lor în țara dumneavoastră, să...”
- Da de unde! Nu! Sarcina noastră principală era să copiem tehnologia japoneză, ca să o ducem la noi în țară! Când nu prea era ce să copiem, aveam mai mult timp de învățat!
Mai întâi s-a lăsat o tăcere mormântală, apoi un fel de murmur prelung a străbătut mesele, de la un capăt, la celălalt.
- Ăă, păi, vă dădeau voie japonezii să faceți așa ceva? Și cum scoteați din Japonia documentele și planurile tehnice copiate?
- Asta nu era problema noastră! Colegii din ultimii ani se ocupau special, scosul documentelor era treaba lor. Noi, cei din primii ani de studenție, trebuia să avem ce să le dăm, iar sarcina lor era să ducă acasă ce le dădeam noi!
Mereu m-am gândit la acest episod și i-am comparat pe „colegii mai mari”, cu noi, românii. Mi-am format o opinie și nu ezit să afirm că noi, românii, crescusem cu alte principii morale. Vremelnicii noștri colegi de muncă fuseseră crescuți cu picioarele pe lutul acesta, care suportă cu stoicism orice.
Evident, altă națiune!
Răspunsuri la Aceste Discuţii
-
Legătură Răspunsul lui Grig Salvan în
-
Interesantă experiența contactului dinte civilizații și a cerințelor de tip corporatist. Și într-un stil plăcut relatată.
-
Legătură Răspunsul lui Corneliu Ion în
-
Vă mulțumesc frumos pentru lectură și apreciere.
Grig Salvan a spus :Interesantă experiența contactului dinte civilizații și a cerințelor de tip corporatist. Și într-un stil plăcut relatată.
-
Legătură Răspunsul lui Vasilisia Lazăr în
-
Da, foarte interesant textul și foarte bine scris. Și m-a lăsat așa... pe gânduri...
-
-
Vă mulțumesc frumos! Sărut mâna!
Vasilisia Lazăr a spus :Da, foarte interesant textul și foarte bine scris. Și m-a lăsat așa... pe gânduri...
-
Legătură Răspunsul lui Amanda Spulber în
-
Interesant. Interesantă nonșalanța cu care vorbea. Totuși, îmi amintesc că cineva spunea că am avut și noi spioni și contraspioni, rețea care, din păcate a fost distrusă. Nu știu dacă e adevărat sau nu, deși mi s-a părut plauzibil.
-
-
Mulțumesc frumos pentru popas și amabilitate!
Fiind vorba de o „petrecere colegială” în care „licorile dezlegătoare de limbă” curgeau din belșug, orice variantă era posibilă. Totuși, erau indicii serioase că președintele era nostalgic când povestea. Și când mă gândesc că orice stat independent are un sistem imunitar propriu serios (informații și contrainformații), cu atât mai mult cred că vorbea sincer. Bine, noi, ca stat, nu mai suntem în situația aceasta.
Amanda Spulber a spus :Interesant. Interesantă nonșalanța cu care vorbea. Totuși, îmi amintesc că cineva spunea că am avut și noi spioni și contraspioni, rețea care, din păcate a fost distrusă. Nu știu dacă e adevărat sau nu, deși mi s-a părut plauzibil.
-
-
Bine spus sistem imunitar!
-
Legătură Răspunsul lui Mihai Katin în
-
interesanta aceasta istorisire a acelor vremuri si dsa ,uneori ma intreb ce diferenta este intre stoicismul de atunci si cel de acum ,sau acum mai este ? daca da,unde?
cu pretuire!
-
-
Vă mulțumesc frumos pentru lectură și comentariu.
Ați punctat perfect, stoicismul acesta al nostru, al românilor, a rămas o caracteristică „specială” și perpetuă în viața majorității tăcute a cetățenilor. Doar cauzele care l-au generat și întreținut s-au schimbat fundamental. Din păcate, există și cazuri în care stoicismul unora s-a metamorfozat într-o agresivitate extremă și un cinism fără margini, atunci când la mijloc se află vreun interes personal. „Interesul național”, cum clama cinic un personaj important ai zilelor noastre.
Această realitate vreau eu să o evidențiez și dacă se poate, să rămână cumva în memoria colectivă. Pentru că văd că mai toată „lumea” se înghesuie să descrie fluviile de lapte și miere care curg astăzi peste tot locul.
Mihai Katin a spus :interesanta aceasta istorisire a acelor vremuri si dsa ,uneori ma intreb ce diferenta este intre stoicismul de atunci si cel de acum ,sau acum mai este ? daca da,unde?
cu pretuire!
-
Legătură Răspunsul lui ELENA AGIU-NEACSU în
-
Am citit cu plăcere această relatare foarte bine descrisă. Felicitări!
-
-
Vă mulțumesc frumos pentru popas!
ELENA AGIU-NEACSU a spus :Am citit cu plăcere această relatare foarte bine descrisă. Felicitări!
Despre
conducere site
FONDATORI
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor Revista „Eminesciana”
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ - poetă, artistă, realizatoare emisiuni Radio ProDiaspora, redactor Revista „Eminesciana”
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - scriitoare
MIHAELA POPA - poetă
CARMEN POPESCU - scriitoare, realizatoare emisiuni Radio Vocativ
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - scriitor
MIHAI KATIN - scriitor
GRIG SALVAN - scriitor, cantautor
ATENȚIE!
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
link-uri utile
Zile de naştere
Zile de naştere sărbătorite mâine
donații
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru acest an au donat:
Gabriela Raucă - 300 Euro
Monica Pester - 300 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
important!
Activitatea Recentă
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
