Ca(bi)niet

[Mihaela Suciu]

   Ca lămurire, nu că ați avea voi-cititorii vreo nedumerire, dar îl spun lui, ca să știe, că: nu-i birou, nu-i salon, nu-i cabinet. E ca(bi)niet, locul în care fiecare moment nu se repetă și se rostuiește dulce-moldoviniește, firește, ca locul în care sî dospiește, cugetă dar nu gândește.

   Cândva, se spuneau glume, pe bune! Apăreau, nu știu de unde, dar știu cum se răspândeau: din gură-n gură, precum sărutul, vibrant, emoționant... fain prima oară, dornic să se repete și bine(di)spus orișicând.
   Acum, se scrie, pe bune sau în prostie! Pandemic se scot cărți să fie moștenire la fii și nepoți. Unele se vând. (Asta-i bine.) De nu se vând se împart pe la toți deși au dispărut ,,rafturile" bibliotecii personale, că vezi matale, nu-i timp și lumea n-are răbdare. (Asta, nu.)
   Ca să fiu în trend, la îndemnul unor persoane binevoitoare cu ceea ce transmit ca stare, dat fiind faptul că majoritatea nu citesc mai mult de o filă de telefon, am scos o carte! Scurt și la obiect, are doar o parte:

    Ca(bi)niet la M!
(,,M" nu-i de la Mahomed că ,,nu-s profet!"- ca antet.)

   Asta-i prima mea carte - Cartea de Vizită!

   Concret, vă invit să vedeți cum mi-am remodelat bucătăria cu perspectiva open-space: două fotolii-sală de așteptare a ideilor ce apar după colț (asta dacă nu dau colțul înainte de-a se ivi), un scaun generos de birou (moale pentru șale) și o măsuță de servit: cafea, ceai, apă de robinet berechet, iar vin, bere niet sau cu derogare (ce-și aduce fiecare). N-am bucătărie modernă deși sunt futuristă, aici, nu există mașină de spălat rufe deci nu veniți cu cele murdare. Nu se face mâncare, dar dacă vă e foame, veniți pe înserat, am scaune în fața ferestrei mele, închideți toate ferestrele telefonului vostru, și savurați o felie de apus mieriu! (Când este în meniu nu știu, că nu-l fac eu.)

   Aseară, mi s-a confirmat că nu-s profet, am avut o surpriză... Iaca, apare... un munte! Tulai, Doamne! Un munte de iubire! Era așa mare, mare, nici nu vă închipuiți cât de mare... Temătoare, să nu se prăvale, să-mi strice ca(bi)niet-ul, căutam o cărare de scăpare și-l iau tare: Tu, tu iar... dar, na! Îmi răspunde:
- Băi, bulgăraș de zăpadă, lasă scrisul și ,,bagă" o iarnă!
- Da, șefu'... să fie mintenaș?
- Ei... aș!

[Pop Dorina]

Într-o proză condensată, precum cartea (de... vizită) am aplaudat nu doar umorul cu care ne-ai obișnuit de multișor, ci și modul cum frazele se „împotmolesc” în rime, grăbindu-le curgerea. Și mesajele, descoperite printre rânduri, sunt de nota zece. 

P.S. Să fi sănătoasă și să ne-ncânți și-n acest an cu proze de calitate. Pupici.

[Mihaela Suciu]

Mulțumesc frumos, Dorina! Ești mereu prezentă, iar vizita ta îmi face o nespusă bucurie. Mulțumesc, mulțumesc!

Pop Dorina a spus :

Într-o proză condensată, precum cartea (de... vizită) am aplaudat nu doar umorul cu care ne-ai obișnuit de multișor, ci și modul cum frazele se „împotmolesc” în rime, grăbindu-le curgerea. Și mesajele, descoperite printre rânduri, sunt de nota zece. 

P.S. Să fi sănătoasă și să ne-ncânți și-n acest an cu proze de calitate. Pupici.

[Emil Dumitru]

Păi, acum scriu... pe bune, adică chiar mi-a plăcut ce am citit așa de concentrat.

Interesant și  plăcut acest stil de a termina unele fraze în... rime.

[Mihaela Suciu]

Mulțumesc frumos, Emil! Momentan, m-am axat pe texte și mai scurte, 500 de caractere.

Emil Dumitru a spus :

Păi, acum scriu... pe bune, adică chiar mi-a plăcut ce am citit așa de concentrat.

Interesant și  plăcut acest stil de a termina unele fraze în... rime.

[Ioniţă Gabriela]

scrie pe bune, că scrii taaare bine! o încântare!

[Vasilisia Lazăr]

au dispărut ,,rafturile" bibliotecii personale, că vezi matale, nu-i timp și lumea n-are răbdare. 

Ba, mai nou, cărțile adună praf.

M-ai binedispus iar. Scrie, că o faci minunat!