Decor între viață și moarte

[Corneliu Neagu]

Ascult, meditez și încerc să-nțeleg

tăcerea din gândul ce stă să pornească,

dar încă rămas priponit în talveg

pe-o albie sură din bolta cerească.

Mai caut răspunsuri în anii pierduți

prin vagi amintiri ce nu vor să mă lase,

în care mai plâng copii nenăscuți

din mame uitate sub gloanțele trase.

 

Și voci neștiute aud din trecut,

ajung la ureche în zeci de jargoane,     

în inimă crește un zvon nevăzut

din aripa gândului rupt din pripoane.

Iar gândul aleargă prin timp înapoi,

mi-aduce în cuget o lume trădată,

cu umbre rămase din vastul război

în care soldații mai mor încă-odată.

 

Se scurge prin mine tărâmul străin,

cu chipuri trezite din moarte la viață,

purtând peste zâmbete stropi de venin

și măști de revoltă cusute pe față.

Azi încă mai mor în nepatria lor

eroi din legende, trimiși prea departe,

ajunși amintiri în străinul decor

rămas adormit între viață și moarte.

 

[Corneliu Neagu]

Mulțumesc Chris, cu aleasă prietenie!

[Corneliu Neagu]

Vă mulțumesc cu aleasă prietenie domnule Alexandru Bolache!

[bolache alexandru]

Am i plăcere deosebită când citesc versurile dumneavoastră! E ca un vin vechi pe care îl sorbi cu poftă!

[Chris]

frumos!...

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese din partea mea Grig! Ai rezonat atât de frumos cu versurile mele, ca întotdeauna, de altfel. Onorat!

[Grig Salvan]

Cutremurătoare rememorare. Ecourile și flash-urile unui trecut zbuciumat răsună în sufletul îndurerat. O lume pierdută și străină se scurge prin suflet ca un fluviu de chipuri și voci, de viață și moarte îngemănate. Același ritm incantatoriu are face lectura o neasemuită plăcere.

[Corneliu Neagu]

Doamnă Vasilisia Lazăr, ați fost mai mult decât darnică prin tot ceea ce ați scris despre poezia mea. Faptul că a lăsat o urmă în sufletul dumneavoastră este destul pentru mine. Onorat!

[Vasilisia Lazăr]

Frumos mai scrieți! Poezia dumneavoastră e recognoscibilă deja. Ori de câte ori vă citesc, rămân mută de admirație, dar și cu un sentiment de tristețe. Minunat! Eu nu spun prea multe cuvinte atunci când citesc ceva foarte bun. Consider că un epitet laudativ e suficient. Când am de făcut niscaiva observații, atunci da, sunt mult mai darnică în cuvinte. :))

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Versuri meditative, un „decor între viață și moarte”

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese cu prietenie și respect, Ada!