vara sufletului meu

[Vasilisia Lazăr]

răpciune se-aşterne în parcuri

ca un apus răstignit peste lume

aleile-şi adună la capete cerul

eu îmi flutur eşarfa

de parcă aş pierde pe cineva drag

 

ziua aceasta mi-aduce aminte de mâinile tale

crengi înflorite în care cântă privighetorile

până fac să danseze seva copacului

și nu știu de ce

slovele mele îmi par doar niște greieri rătăciți

prin ierburile mult prea înalte

din ultima lună de vară

iubite de Bobotează

n-am să-mi mai pun busuioc sub pernă

de teamă să nu visez pe altcineva

[Grig Salvan]

Frumoasă și melancolică vara sufletului tău într-un început de toamnă. Imagini și stări ce reverberează în sufletul cititorului și după lectură: „eu îmi flutur eșarfa/ de parcă aș pierde pe cineva drag” sau „ziua aceasta mi-aduce aminte de mâinile tale/ crengi înflorite în care cântă privighetorile”. Sau „slovele mele îmi par doar niște greieri rătăciți/ prin ierburile mult prea înalte”...

[bolache alexandru]

Ooof! Asta mi-a venit sa spun prima dată. O poezie de toamnă împletită cu o poveste de dragoste. Nu știu care e mai frumoasă!

[Monica Pester]

...de Bobotează n-am să-mi mai  pun busuioc sub pernă

de teamă să nu visez pe altcineva. 

Impresionantă continuitate peste timp, a iubirii. Este un jurământ pe care sufletul simte o adâncă nevoie să-l mărturisească. 

Emoții, emoții.

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Emoționante versurile primei strofe.

[Vasilisia Lazăr]

Dan, m-ai omorât cu turta aceea. ))))))))))) Îmi și imaginez. ))))))))) Eee, cu busuiocul e mai simplu. )) Acu'... ce-oi visa... dar ți-am zis că nu mai pun. )))))

Mulțumesc mult pentru apreciere, dar, mai ales, pentru buna dispoziție.) Cu drag!

[petrut dan]

Îmi aduc aminte de o întâmplare când se fac turte din șapte lingurițe de sare, șapte lingurițe de făină, șapte de apă și, după ce mânânci una de asta, cică îți visezi aleasa. Așa am făcut într-un an cu un prieten, adică eu le-am făcut, ce era mare lucru să amesteci ingredientele, sa le pui în cuptor pâna se coc. Au ieșit ca niște pietre dintr-un ogășel mic și rău ca președintele Rusiei, iertată fie-mi comparația, și a rămas să ne povestim dimineață visele! Fii atentă, că noi chiar credeam că așa va fi, adică să ne visăm alesele! Am încercat să dizloc o bucățică din stânca aceea sărată și mi-au venit în minte cuvintele: nu știu alții cum sunt, dar eu nu mă dam dus...”, cam așa și cu arătarea din gură, nu se dădea sfârâmată cu niciun chip. În final, m-am resemnat, gândindu-mă că Liviu deja e în lumea viselor și cu turta mâncată și cu curiozitatea satisfăcută! Și cum stăteam eu pe marginea patului, mă sună și-mi zice:
– Băi, ai mâncat-o?
– Nu, zic, nu reușesc.
– Nici eu, îmi răspunde, am încercat, dar nu pot și am aruncat-o după pat.

Așa și tu cu poemul tău. Bine, tu ai ales varianta light, voi, fetele mereu vă ocrotiți și vă iese!) Un poem cu ultimele versuri din prima strofă puternice, de la care începi șă-ți țeși ideile cu cuvinte și imagini frumoase care dau poemului înălțime și originalitate! Și pe ăsta pune-l deoparte! Vezi că te întreb de Bobotează ce-ai visat, să nu-mi zici rufe-ntinse, că mă bucur de două ori, o dată pentru tine și o dată pentru mine, că nu m-am chinuit degeaba cu turta!)