Privește!

[Manuela Munteanu]

Privește! Distanța dintre noi e cât un pas.
Te caut în livada mea cu piersici coapte
Și te zăresc în puful fructului zemos și gras,
Te gust cu ochi închiși, să te visez la noapte.

Privește! Și vântul își lasă sufletul prin ram.
Îmi tot șoptește că te-ai gândi la mine,
Iară apoi pleacă haihui, netrebnic și infam,
Cu-mprăștieri de frunze printre-ale lui suspine.

Privește! Un nor cu barbă are chip de zeu.
Alunecă ușor... în raze vrea să se cocoațe,
Amurgul cade peste mine din cer violaceu
Și îmi închipui că m-ai strânge-n brațe.

Privește! Păru-mi sângeriu e-ntins în iarbă.
Lin își desfoaie dorul prin cântecul de greier,
Cu larg răsuflet, pieptul se răscoală-n grabă
Când, cu gânduri mute, încep să te cutreier.

[Manuela Munteanu]

Mulțumesc mult,  domnule Ghiță!

[Manuela Munteanu]

Se pare că,  până mă va cunoaște toată lumea aici pe blog, va trebui să mai dau explicații unor ziceri de-ale mele. Ada, nu am pus la îndoială nicio clipă sinceritatea ta. Când am spus că ,,dacă o fi așa cum zici... e bine", am vrut să spun ,,dacă oi fi senzuală, așa cum mă vezi tu... e bine" :). Sinceritatea este un principiu de la care nu mă abat, chiar cu riscul de a supăra. Să ai o seară frumoasă!

[Ada Nemescu]

Este perfect să ne spunem pe nume, mulțumesc! Manuela...

Să ne citim cu plăcere și sinceritate. Doar scrierile și comentariile sincere sunt autentice și constructive!

Spor și inspirație , aDa

[Manuela Munteanu]

Dragă  Ada (să-mi zici dacă nu vrei să-ți zic pe nume), e bine că nu cauți perfecțiuni la mine, pentru că nu sunt perfectă. Tot ce știu e... că nu știu nimic (o vorbă a lui Socrate). Senzualitate... :) mulțumesc mult pentru compliment! Dacă e așa cum zici... e bine. Mulțumesc și pentru aprecierea versurilor mele! Îmi place mult că le simți parfumate. Te mai aștept.  Cu drag.

[Ada Nemescu]

Nu caut perfecțiuni.  Mă las purtată de o senzualitate care ne privește nu doar din fotografie, ci ne invadează din versuri parfumate!

aDA 

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc mult,  domnule Mihai Katin pentru analiza corectă și sensibilă a versurilor mele! Este adevărat, obsesivul ,,priveste", a fost folosit doar cu intenția de a obține intonația necesară, gândindu-mă și că astfel oblig la lectură :). Toată starea este o cutreierare cu gândurile mute, chiar dacă imperativul este în exces. Mă bucur mult pentru apreciere și cuvintele frumoase! Vă mai aștept. 

[Mihai Katin]

poemul  este in primul rand un indemn dar  si  o devoalare a  pastelului natural  in care 

Amurgul cade peste mine din cer violaceu
Și îmi închipui că m-ai strânge-n brațe.....dar  aici  este de fapt   ceva dincolo  de obsedantul  Privește!...

este acel  patos  senzual  feminin care spune  sibilinic doar  atat:cu gânduri mute, încep să te cutreier...

[Manuela Munteanu]

Mă bucur tare de aprecierile dumneavoastră,  domnule Valerian Dincă, dar mai ales de sfaturile constructive. Da, voi renunța la al doilea ,,și", chiar dacă se va schimba un pic semantica. Vă mulțumesc mult! Vă mai aștept!

[Manuela Munteanu]

Mă bucură vizita dumneavoastră și plăcerea de a-mi citi versurile, doamnă Floare Arbore! Da, ideea de închinare conduce gândul la baladă, dar mi-a plăcut că ați numit-o romanță. Mulțumesc mult pentru apreciere! Cu încântarea de a vă ,,întâlni", vă urez să aveți o săptămână rodnică!

[Dinca Valerian]

Un text care curge frumos, placut la citit, mai putin strofa a doua. Dupa parerea mea, ar trebui curatata de prea multii ”si” care o fac sa sune altfel decat celelalte. Ultima strofa, foarte frumoasa.