În stilul bizantin

[gabriel cristea]

Un foc de dor mă-ncearcă delirant
prin ochii tăi adânci, gustând senin
- un bob de rouă,-n stilul bizantin,
pe-un capitel cu frunze de acant.

Căzută din icoane pari a fi,
cu-acea tristețe ruptă de altar;
Te văd cum zbori pe câmpul solitar
și-ascunzi reverberante erezii!

Din florile de in ai împletit
o ie albăstrindu-ți trupul gol;
În jurul tău, urzeala, rostogol,
ți-alintă pasul fin spre răsărit.

Îmi amintesc cum te-mbăiai în jad
- izvorul primei noastre întâlniri,
acolo unde ramuri de zefiri
ne rătăceau prin spiritul nomad.

Ispită ești sau vis neînfrânat
ce-mi însurește nopțile - te prind!!!
Aripi zvâcnesc pe pleoape tresărind;
Și armăsari - într-un galop turbat.

[gabriel cristea]

Mulțumesc, doamnă Sofia Sincă! Folosesc de multe ori recursul la istorie, în poeziile mele, poate din acel dor ancestral pe care nu vreau să-l pierd.

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Reus, pentru comentariu și apreciere!

[Sofia Sincă]

Jonglezi cu metafore, cu simboluri, cu sentimente, aici în stil Bizantin, așa cum spune titlul.

O poezie de dragoste printr-o beție de metafore, cu fior liric pregnant.

M-am delectat cu vers,

Sofi.

[Reus]

Un episod de Baroc, numai bun de transpus în marmură.

[Vasilisia Lazăr]

:)))

[gabriel cristea]

Mulțumesc mult, Vasilisia! Fiind în ,, durerile facerii" nu am băgat de seamă! :)) 

[Vasilisia Lazăr]

 un bob de rouă,-n stilul bizantin, - pentru ritm.

O frumoasă poezie de dragoste pentru care te felicit!