Versuri pentru Ninlil ( omagiu în cheie parodică poetului Dumitru Ichim)

[Ionel Mony Constantin]

( fragment din tăbliţa de lut 007 bis)

Tu cea cu ochi de ametistă, Ninlil
vino la masă,mai toarnă-mi un chil
pune în cană din vinul curat
nu-l amesteca
cu apă impură din Eufrat
Pune vin roşu ca sângele
de minotaur
toarnă-l cu mâinile tale de aur

Tu Ninlil, ziggurat întrupat

în  parfumul de nard al nopţii şi-n rouă

bate în cuie pe tăbliţa de lut
datoria mea veche de la început
şi zgâri-o şi pe cea nouă.
Nu am cu ce să plătesc
dar aş vrea să te beu
cu sărutul sufletului meu

Ştiu că mai trece pe  la tine un scrib
un lăutar de -ţi zice Regină
pre numele lui Sanherib
spune că te adoră, dar tot Babilonul ştie
că vrea să te bea pe veresie
Trebuie să afli care e adevărul
ai să vezi banii la noapte
când o să -nflorească mărul.

Numai eu te iubesc un beţiv care scriu
versuri ce se vor ceti mai târziu
când hanul şi trupul tău vor fi lut
renăscut peste veacuri
într-un suplu ulcior.
Din el va sorbi un stihuitor
vestit băutor din alt neam
unul de-i zice Omar al Kaiam

[Ion Lazăr da Coza]

O parodie foarte... parodică.

Am citit zâmbind.

da Coza

[Sofia Sincă]

Râd cu multă satisfacție. Parcă ai răzbunat tot amarul poetului  care se străduiește, în atât de multe poeme să-și declara iubirea platonică, reginei Ninlil... Și vai! cât de simplu este în această parodie. Forma? Nici clasic, nici vers liber... așa un amalgam. Tot parodic, tot ironic. Îi stă bine așa, mai nearanjat. Face parte din farmec :))

Am citit cu satisfacție.

Sofy