Veșnicii copii

[constanta popescu]

Bărbații, în fiecare zi, îi punem sus

lângă icoană, mici Dumnezei, ne sunt

în fiecare dimineață,

la care ne închinăm și ne rugăm...

Ne revoltăm și uneori mai suduim,

chiar le promitem că-i dăm jos

de pe perete, de nu suntem și noi

portrete, de taină-n buletin.

Am vrea ca lacrima să ne fie ștearsă

și mângâierea pe obraz să o simțim,

îmbrățișarea să ne fie haină

și dorul lor, nu ne va fi străin.

Veșnici copii, ne caută în câte-o mamă

și noi le suntem brațul ferm și-ncurajarea

de fiecare zi și bucurie și destin.

Cu noi fac pasul jumătate,

iar celălalt îi sprijinim să sară

obstacole, dureri, neîmpliniri.

Le suntem pernă, casă, dar și visul de la ziuă,

când dimineața le sărutăm privirea,

iar ei, ca niște fluturi mari,

își întind aripa spre zborul

de fiecare zi...spre altă floare,

cu alt parfum și cu alt dor. 

[constanta popescu]

mulțumesc de susținere Valeria Merca

[Valeria Merca]

Despre bărbați, doar de bine, Constanța! Că sunt veșnicii copii... votez!

Am citit cu plăcere

[constanta popescu]

Ok, Sofy, eu îi răsfățam cu versuri (pe bărbați!), dar e bine și cu proză. Apreciez înțelegerea.

[Sofia Sincă]

Proză, proză despre bărbați. Doar chestia cu aripile sunt din poezie, din cea mai comună poezie.

Semnul meu,

Sofy

[constanta popescu]

Mulțumesc pentru trecere Mihaela Suciu, nici vorbă de sfinți...alta e problema.

[constanta popescu]

Mulțumesc d-le da Coza pentru popas și rezonanță, așa m-am gândit și eu...doar uneori!

[Mihaela Suciu]

Eu cred în libertatea fiecăruia! Nici femeia nu-i ușa de biserică, dar nici bărbatul nu-i icoană:)

[Ion Lazăr da Coza]

în fiacare diminață, > în fiecare dimineață,

de fiecare zi și bucurie și destin. > de fiecare zi, și bucurie, și destin.

Pauză după punctele de suspensie.

Eu ce să zic? Recunosc faptul că bărbații sunt veșnic copii. Dar doar uneori! :)

Poezia e convențională și ca alcătuire, și ca subiect...

da Coza