Călătoria

[constanta popescu]

Pe drumul cu memoria ștearsă,

călător cu buzunare sparte,

în care pusese mama zâmbetul

și soarele ce te ademenea,

nu e loc pentru popas,

nici pentru întoarcere.

Curgem neștiuți, intersectându-ne

uneori gândul, alteori visul...

Am trecut de anotimpuri,

uneori ținându-ne de mână,

alteori privindu-ne în ochii copilului

orfan al timpului.

Grea călătorie, fără să știu unde este

hotarul cu noaptea, când se așterne pacea

și o să-mi fie așa de dor,

ca să îmi fie dor...

nu știam că o să-mi deschizi cartea de povești

la o pagină albă

în care pot dăltui pe cărări nebătute,

pașii pe care-i ocrotisem într-un vis,

când erai înger cu aripi de petale..

 

[constanta popescu]

D-na Sincă, păreri și păreri. Ce poate fi cu fior retrospectiva trecerii...!Sigur că nimic nu e unic pe lume, doar personalizarea trăirilor. Mulțumesc.

[constanta popescu]

Mulțumesc D-na Valeria Merca, rezonanța dvs. mă onoreaza.

[constanta popescu]

mulțumesc d-le da Coza pentru lectură și interpretare. E important pentru mine cui și transmit, versurile mele.

[Ion Lazăr da Coza]

când erai înger cu aripi de petale.. Mie nu mi se pare superfluu, deoarece spui ce fel de aripi are îngerul, nu că îngerul are aripi, ceea ce, într-adevăr, ar fi fost superfluu.

Semn plăcut de lectură.

da Coza

[Valeria Merca]

Imaginarul şi realul se împletesc într-o lungă călătorie: 

Curgem neştiuţi, intersectându-ne
uneori gândul, alteori visul...
Am trecut de anotimpuri,
uneori ţinându-ne de mână,
alteori privindu-ne în ochii copilului
orfan al timpului.''
Semn de plăcută lectură.

[Sofia Sincă]

Poeziile tale din ultima vreme au iz de epitaf. Aici se descrie ultima călătorie. Există lirică dar nu există fior.

când erai înger cu aripi de petale.. - superflue, mai super nici că se putea...

Am citit cu plăcere,

Sofy