Ți-am spus că încep furtunile
și-mi aprind pădurile secrete...
Iubitul meu, iubita ta se pierde –n fum...
De la cer la pământ, fără semne de circulație,
vântul derutat se oprește,
să facă popas recunoașterii,
când îmi mângâie obrajii îmbujorați
de vestea începutului de sfârșit...
Nu i-am simțit atingerea gestului îndurerat,
care mă caută,
cu parfumul tău împrăștiat de vânt,
eu, pe un nor, în alt gând,
înfășurată în veșmântul de ceață,
levitez.
Coboară încet, o liniște mare,
cu anotimpuri închise
și nimic nu vreau să-mi mai tulbure somnul
visându-mi amintiri
în care ți-am ținut loc de pernă.
Adaugă un comentariu
Am refăcut d-le da Coza(”nașule”), mulțumesc!
Doi greșeli: Iubitul meu, iubita ta, se pierde –n fum... > Iubitul meu, iubita ta se pierde-n fum...
Încă unu: fără virgulă după Coboară, sau pui virgulă după încet.
Place.
da Coza
Am rezonat cu... A fost odată!
drag,
Mulțumesc de rezonanță Augusta Cristina Călin
frumos, anumite versuri mi-au creat nişte imagini frumoase.
Mulțumesc Sofy pentru rezonanță!
Coșmarul nopților macabre, cel ce pune la încercare sufletul, dar și mintea eului poetic, între pasiune și rațiune. Un poem bine alcătuit. Se putea și mai bine dacă nu erau atât de multe cuvinte de legătură.
Însă, am admirat!
Sofy
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE