A fost odată

[constanta popescu]

Ți-am spus că încep furtunile

și-mi aprind pădurile secrete...

Iubitul meu, iubita ta se pierde –n fum...

De la cer la pământ, fără semne de circulație,

vântul derutat se oprește,

să facă popas recunoașterii,

când îmi mângâie obrajii îmbujorați

de vestea începutului de sfârșit...

Nu i-am simțit atingerea gestului îndurerat,

 care mă caută,

cu parfumul tău împrăștiat de vânt,

eu, pe un nor, în alt gând,

înfășurată în veșmântul de ceață,

levitez.

Coboară încet, o liniște mare,

cu anotimpuri închise

și nimic nu vreau să-mi mai tulbure somnul

visându-mi  amintiri

în care ți-am ținut loc de pernă.

 

[constanta popescu]

Am refăcut d-le da Coza(”nașule”), mulțumesc!

[Ion Lazăr da Coza]

Doi greșeli: Iubitul meu, iubita ta, se pierde –n fum... > Iubitul meu, iubita ta se pierde-n fum...

Încă unu: fără virgulă după Coboară, sau pui virgulă după încet.

Place.

da Coza

[Valeria Merca]

Am rezonat cu... A fost odată!

drag,

[constanta popescu]

Mulțumesc de rezonanță Augusta Cristina Călin

[Chris]

frumos, anumite versuri mi-au creat nişte imagini frumoase.

[constanta popescu]

Mulțumesc Sofy  pentru rezonanță!

[Sofia Sincă]

Coșmarul nopților macabre, cel ce pune la încercare sufletul, dar și mintea eului poetic, între pasiune și rațiune. Un poem bine alcătuit. Se putea și mai bine dacă nu erau atât de multe cuvinte de legătură.

Însă, am admirat!

Sofy