Valenta: dimineaţă-i iar

[Stanescu Valentin]

 

                                                    Palmele se strâng a rugă, genele schimbă blesteme,

                                                    vânturi oarbe au la glezne ciucuri buni pe orice vreme,

                                                    visele se plâng pe rând că doar noaptea le învie,

                                                    aşteptate sunt la mal de corăbii de hârtie...

                                                                      aDa Nemescu

 

 

                 dimineaţă-i iar -

                ce să mai vreau

                             car ieşit

                                 de pe

                                şleau?

 

                                         dimineaţă-i iar -

                                         fără cuvânt

                                         iluzii

                                         pier în

                                         vânt

             dimineaţă-i iar -

                        ameţitor

                              visele

                           rău mă

                                  dor

 

                                        dimineaţă-i iar -

                                        paşi grei în mers

                                        amintiri

                                        mi s-au

                                        şters...

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

 Am  citit cu plăcere.

[Vasilisia Lazăr]

Cu foarte puține cuvinte, poezia surprinde starea aceea de trezire în care dimineața nu aduce neapărat speranță, ci confruntarea cu propriile gânduri, iluzii și amintiri. Repetiția versului «dimineață-i iar» devine un refren existențial, iar economia expresiei lasă emoția să se insinueze discret în conștiința cititorului. O poezie minimalistă, dar densă în sugestii, în care tăcerile dintre cuvinte spun aproape la fel de mult ca versurile însele.

[Stanescu Valentin]

Grig, îţi mulţumesc pentru gândurile tale stârnite de această Valentă, un pic mai sumbră dar reală. Ca să mai îndulcesc un pic atmosfera îţi spun că, şi în această dimineaţa, mierla curţii noastre m-a încântat cu trilurile ei. Astfel s-a născut Valenta următoare.

 

           Valenta: cântec de mierlă

 

       cântec de mierlă

                aud în zori

                  ceru-i gol

                           fără

                           nori

 

                                 cântec de mierlă

                                 cântec de cuc

                                 e concurs

                                 azi în

                                 nuc

 

       cântec de mierlă

              zi de cuptor

                   cântă de

                         of şi

                           dor

 

                               cântec de mierlă

                               l-aştept în prag

                               l-ascult cu

                               mare

                               drag...

[Grig Salvan]

„O nouă dimineață pe vechile dureri”, ca să parafrazez un poet clasic cum e Bacovia, deși el vorbea de primăvară. Stanțe ca niște consemnări lapidare într-un jurnal intim. În cuvinte puține și simple se poate ascunde multă trăire intensă și gravă. 

[Stanescu Valentin]

aDa, o zi bună în căutarea poeziei care să ridice sufletul din vacarmul zilei şi să umfle secunda pentru regăsire. Ce frumos ai spus: Ne sunt, diminețile, dorinţe-nmugurite...

[Ada Nemescu]

Despre dimineți este bine a se vorbi în orice clipă a zilei...

Ne sunt, diminețile, dorințe înmugurite...

Mulțumiri pentru reamintirea versurilor...aDa, cu prietenie ✍️

[Mihai Ana Liliana]

A ieșit superba! Onorată! Voi încerca și eu cat mai curând 

[Stanescu Valentin]

Liliana, eşti coautoare la următoarea Valentă. Mi-au rămas în minte cuvintele tale: Dar nu mă dau bătută.

 

 

                                Valenta: nu mă dau bătut

 

                          nu mă dau bătut

                                 îmi iau elan

                                     şi respect

                                      ce-am în

                                              plan

 

                                                     nu mă dau bătut

                                                     când greşesc tac

                                                     regândesc

                                                     ce să

                                                     fac

 

                        nu mă dau bătut

                       mă-nalţi în gând

                                   provocări

                                        trec pe

                                            rând

 

                                                   nu mă dau bătut

                                                  drumul mi-l ştiu

                                                  merg pe el

                                                  cât sunt

                                                  viu...

[Mihai Ana Liliana]

Voi încerca din nou. Mulțumesc frumos 

[Stanescu Valentin]

Liliana, vei reuşi! Iată prima Valentă pe care am scris-o. A fost din două strofe. Ulterior, după vreo 50, am trecut la Valenta dublă pe care ai întâlnit-o aici.

 

1. VALENTA toamnei

 

galben frunzarul

în calendar

hotarul

trece

iar

 

galben frunzarul

cerul senin

amarul

ca un

spin...