Stelele în păr

[Oprea Alexandra Florentina]

Iubite,dezbracă-mă de corsetul amurgului,

Pictat  de dominoul absolutului,

 Cu stelele în păr  se joacă de-a zarurile nopții,

Iar luna sângerie șoptește despre cristalul sorții.

 

Violaceul bolții se deschide în arcul vieții,

Cu vraja oglinzilor de foc împletește armonios jurăminte, ,

Ce mă răsfață cu  paradisul de catifea al frumuseții,

Sub cupola ancestrală se aude ecoul dintre simțăminte.

 

În ochii tăi se nasc armele mistuitoarei priviri,

Sub vraja nestinsă a  constelațiilor din tainice stăpâniri,

Desfă-mi fiorul puterii ascuns  sub un univers promis,

Apusul se așează pe umerii tăcerii ca un vis.

 

 Lasă-ți glasul dulce să pătrundă în cerdacul tăcerii,

Ca pe o mantie de argint brodată  mângâierii,

Cu șoapte fine de lumină ce dansează în anotimpuri,

 Ține-mă de mână  în acorduri de compromisuri.

[Vasilisia Lazăr]

Poezia își construiește atmosfera prin imagini ample și un limbaj bogat în simboluri, în care cerul, stelele și lumina devin expresii ale iubirii și ale visării. Se simte o sensibilitate lirică autentică și dorința de a crea un univers poetic generos, în care emoția și imaginarul se împletesc armonios. Un text care lasă să se întrevadă un frumos potențial creativ și dorința de a-și contura o voce poetică proprie. 

Acum și o observație. Încearcă să citești poezia cu voce tare. Oriunde simți nevoia să respiri, întreabă-te dacă nu cumva și versul ar trebui să respire acolo. Poate că un vers mai scurt ar avantaja.

[Grig Salvan]

Un flux abundent de metafore insolite și surprinzătoare, construind un discurs de dragoste dramatic și original totodată...