Ultimul vers

[Gabriela Raucă]

Stau pe malul mării înspumate,

Ascultând-o până-n ceas târziu

Și-ale sale stihuri sacadate,

Pe nisip, mă-ndeamnă să le scriu.

.

Cerul parc-ar vrea să mă inspire,

Colorând momentele ce curg,

În pasteluri pline de iubire

Și lumina caldă din Amurg.

.

Roșul viu din rodii înfocate

Și aroma câtorva căpșuni

Îmi aduc, în suflet furișate,

Vorbe dulci, cu iz de pasiuni.

.

Îmi las gândul liber să pătrundă,

Printre stele-arzânde-n Univers,

Iar când se întoarce, să se-ascundă,

Adâncit, în taina unui vers.

.

Visele ce se ivesc în noapte

Îmi strecoară-n suflet bucurii,

La urechi, îmi pun cercei de șoapte,

Până se preschimbă-n poezii.

.

Și înfiripându-se sub tâmplă,

După ce în inimă au fost,

Nu știu de aievea se întâmplă,

Ori în viață nu au niciun rost.

.

Două rodii, încă negustate

Ori căpșuni, din care să mă-nfrupt,

Mă aduc iar în realitate

Și îmi spun că visul s-a-ntrerupt.

.

Marea-și lasă mantia profundă,

Culegând sclipiri din Univers,

Îmi sărută glezna cu-a sa undă,

Apoi, șterge ultimul meu vers

[Mihaela Popa]

frumos!

[Gabriela Raucă]

Chris, îți mulțumesc pentru lectură! Da, roșul, culoarea mea preferată, trebuie să dea un pic de culoare.

[Gabriela Raucă]

Mulțumiri, Lisia! Dacă place, eu mă bucur.

[Chris]

chiar daca se vrea un text trist, tot are putina culoare in el, rosul acela intens/intunecat al rodiilor si cel sangeriu al capsunilor, nu se poate trece usor cu vederea :) 

[Vasilisia Lazăr]

Marea-și lasă mantia profundă,

Culegând sclipiri din Univers,

Îmi sărută glezna cu-a sa undă,

Apoi, șterge ultimul meu vers

.

Noi nu, nu-l ștergem. Că ne place. Drag!

[Gabriela Raucă]

Mulțumesc pentru aprecieri, Grig! Mă bucur că poezia mea place.

[Gabriela Raucă]

Mulțumesc, Floare,  pentru frumoasele cuvinte de apreciere!

[Grig Salvan]

Frumos pastel, frumoasă meditație la malul mării. Multe imagini memorabile, dar finalul e apoteotic:

„Marea-și lsă mantia profundă 

Culegând sclipiri din Univers

îmi sărută glezna cu-a sa undă

Apoi șterge ultimul meu vres”