Mi-e gândul spart în cioburi ascuțite,

Când visul se preschimbă în coșmaruri,

Se-ntunecă privirile robite

De lacrimi grele unduind în valuri.

.

Dorințe vii lipsite de-mplinire

Aduc păreri de rău apăsătoare,

Tumult în avalanșe de trăire,

Întunecate urme de culoare.

.

Speranțele se pierd pe rând, uitate,

Din loc în loc sortite să rămână

Ca perle din șirag împrăștiate

Și-aievea îngropate în…

Clădește-mi un castel la marginea pădurii,

Să fie alb, de fildeș, pe-alocuri argintiu,

Să-i faci un fundament din vraja amintirii

Și-a visului, pe care doar eu, poate îl știu!

.

Ferestre să îi pui cu fața înspre Soare

Sau așezate-n umbră de codru fremătând,

Mereu, un tril suav încet să se strecoare

Și-o adiere lină s-alinte al meu gând!

.

Intrării să îi pui un prag de fericire

Și trepte construite din lespezi străvezii,

Iar un…

Bate vânt de primăvară

Și mă cheamă pe afară,

Iar când trece, într-o doară,

Mângâierea lui ușoară

Mă-nfioară.

.

Toate florile-n grădină

Se răsfață în lumină

Și prin tufe de sulfină

Aud boarea cum suspină,

În surdină.

.

Liliac și iasomie,

În culori de bucurie,

Jucăușe mă îmbie

Pe-a lor frunză a le scrie

Poezie.

.

Dulci fiori de fericire

Se întrec să mă inspire,

Să mă-nvăluie-n…

Gândule, cu gust de plânset și dorință de uitare,

Ai pierdut din prospețimea ce te prefăcea în vis,

Nopților, dai întuneric și-adâncime de abis,

Transformând apropierea într-o lungă depărtare.

.

Ochilor le-ai luat sclipirea și lumina din privire,

Lacrima de bucurie, cu tristețe-ai tulburat,

Spiritul copilăriei, în durere-ai preschimbat

Și-ai făcut, din multe clipe, mohorâtă amintire.

.

Nu mai ești, ca-ntotdeauna, o cărare…

Voi cânta iubirea cât mai sunt

Trup și suflet pe acest pământ,

Mângâierea palelor de vânt

Lin o voi preface în cuvânt

Și în cânt.

.

Voi cânta și dorul cum îl știu,

Cu a lui nuanță de pustiu,

Răscolind prin sufletul meu viu,

Inspirânu-mi versul ce îl scriu

Mai târziu.

.

Voi cânta și lacrima curgând,

De sub pleoape grele evadând,

Pe obrazul palid lunecând

Și-ncrustată-n suflet și în gând…

Cât de greu ni se pare, cât de stângaci suntem, după ce degetele s-au deprins a tasta mai ușor decât a mânui condeiul.

Pân-acum, n-am scris vreo poezie

Care-n versuri să te preamărească.

Am gândit c-ar fi o blasfemie

Față de o Stea Dumnezeiască.

Cutezanță, n-am avut vreodată,

Cânturi a compune pentru tine,

Însă astăzi, pentru prima dată,

Le închin unei făpturi divine.

Tu ai fost aievea-n astă lume,

Pe Pământ, o binecuvântare,

Teiul poartă, încă, al tău nume,

Iar în codru este-a ta suflare.

Ai trăit cântând, în…

Am venit pe Pământ,

Cu o boare de vânt,

Focul viu m-a cuprins

Și în vers m-am aprins,

Ca să cânt.

Am fost visul de dor

Și aripă în zbor

Ori al mării alint,

Într-un val de argint.

Și fior.

Roșul din trandafiri,

Visul primei iubiri.

Din sărutul furat,

Buzele au păstrat

Amintiri.

Am fost toamne și veri

Și am fost primăveri

Ori ai iernilor brazi,

Am fost mâine și azi,

Am fost…

A fost să vină-n vis, ca dulce reverie,

Purtând în plete diademă de cristale,

Cu sânii albi pe sub mătasea străvezie

Și rochia-i lungă, mângâind gleznele goale.

Cu pas ușor, ca într-un vals, încet plutește,

Parcă i-ar fi bolta albastră sub picioare,

Vântul hoinar, când suflă, păru-i unduiește

Și tandru o alintă cu a lui candoare.

Ea își aruncă, în neștire, peste dealuri,

Voalul gingaș cu diafană strălucire,

Iar din…

Am răscolit crâmpeie roșii de lumină,

Trecând vătraiul prin jăratecul fierbinte

Și-am ascultat, cum se prelinge în surdină,

O melodie-n gândul meu, să mă alinte.

Obrajii albi au căpătat, atunci, culoarea

Din mângâierea flăcărilor întețite

Și fierbințeala izvorâtă din candoarea,

Plină de taină, a cuvintelor rostite.

Aripi de foc se înălțau, crescând în șoapte,

Ca într-un dans cu unduire pasională,

O-mbrățișare de dorințe spuse-n…

Eu îmi doresc, cu tine, un amurg,

Pe plaja-ntinsă-a unei mări albastre,

Să nu vedem cum clipele se scurg,

Creând un timp de vis al vieții noastre.

Să savurăm un roșu ideal,

În asfințit, ca dragostea, fierbinte,

Iar marea-albastră ce se zbate-n mal,

Să-i dea trăirii faza ei cuminte.

Cerul aprins ca sângele din noi,

Să se-adâncească în oglinda mării,

Sa facă-un trup de vrajă amândoi

Și să-ntregească-ncet pastelul…

Trezește-mă în miez de noapte,

Când vezi pe fața mea durere,

Alung-o cu o mângâiere,

Rostindu-mi numele în șoapte

Sau în tăcere!

Și îmi citește, printre rânduri,

Mesajele, în somn trimise,

Alintă-mi pleoapele închise

Și, sărutându-mă pe gânduri,

Prefă-le-n vise!

Alină-mi somnul și-l veghează,

De-ar fi să fie noaptea toată,

Până când zorii se arată,

Privirea să-ți rămână trează

Și împăcată!

Apoi, din…

Ți-aș da bună dimineața, tinerețe dispărută,

Dar te-ai dus, în depărtare, pe o cale neștiută.

Era cald la mine-n suflet și simțeam că este vară,

Ți-am urat și noapte bună, pe când m-am culcat, aseară.

Astăzi, când privesc oglinda, stând în colțul ei, cuminte,

Nu-i mai recunosc privirea, dar o știu, că ea nu minte.

Căutând un sfert de zâmbet prin întregul de mâhnire,

Văd ce a lăsat în urmă, pe obraz, orice trăire.

Te-aș fi…

Făcut-am legământ cu tine, toamnă,

Să port în păr culoarea-ți ruginie,

Cadouri să-mi oferi, cu dărnicie,

Iar gingășia ta, frumoasă doamnă,

A mea să fie.

Cercei să-mi pui, din struguri, la ureche

Și-apoi, la mâini, brățări strălucitoare,

Iar peste umeri, până la picioare,

Un straveziu veșmânt, fără pereche,

Să se coboare.

Cu frunzele, ce cad, să-mi mângâi pasul,

Atât cât vor rămâne răsfirate,

Pe sub copaci,…

Pe când își dezbracă veșmântul,

Îl spulberă vântu-n rafale

Și ea, atingând lin pământul,

Dansează cu tălpile goale.

Copacii, făcând plecăciune,

Ofrande-i aduc la picioare

Și-admiră frumoasa minune,

Privind cu extaz și candoare.

Covorul de frunze foșnește,

Când calcă pe el scumpa doamnă,

Iar sunetul lui însoțește,

Spectacolul zilei de toamnă.

Șăgalnic, dansează pe stradă,

În ritmul de muzică lentă,…