Tristețe

[Monica Pester]

Iarnă de metal, haină, nu veni să mă cunoști

Sunt ursuză, sunt și plină de amarul unor foști

Stau  nopțile și îmi depăn viața mea  de om stingher

Ochii plâng iar  sufletul dă să plece înspre cer

Umblă-ncet pe lângă mine o fantom-a unui dor

Mă încearcă iar tristețea-abia ascunsă sub covor

Șarpele  cu gura hâdă îmi aduce un buchet

Invitându-mă alene să petrecem în secret

E un frig la mine-n suflet de se scutură și sfinții

Și îmi amintesc de mama și de amândoi părinții

Dorul ce mă înconjoară ca un strai de vreme rea

Mă supune iar tăcerii, nu mai vreau să ies din ea

Și-i atâta suferință peste lume,  peste noi

Dă-ne, Doamne, o putere și o misie de soi

Să-mpărțim în toată lumea și credință și iertare

Leac pentru pământul ăsta sfânt pe care-l doare . . 

[Chris]

se simte starea de tristete

mi-a placut imaginea:

E un frig la mine-n suflet de se scutură și sfinții

[Corneliu Neagu]

Frig în afară și înlăuntru care ne aduce tristețe, și poetei și nouă cititorilor...Versuri care reușesc să ne învăluie cu această triste, în versuri croite cu migală! Felicitări!