Tanka* (II)

[Ion Lazăr da Coza]

 

Barcă trasă-n stuf

Pescar cu vârşa goală

Toamna-i aproape

 

Tristeţea sărăciei

Umbra-şi plimbă pe pământ

*Scurt poem japonez, un fel de doină, mai vechi decât haiku-ul, din cinci versuri, cu 31 de silabe (5-7-5/7-7). Tanka are două părţi: fraza superioară (kami) şi cea inferioară (shimo).

[Ion Lazăr da Coza]

Și eu sunt încântat de popasul tău, Mihaela!

[Ion Lazăr da Coza]

Doar dacă ești nativ nipon, Agafia, poți pătrunde cu adevărat profunzimea poeziei japoneze, sau poate nici atunci, știindu-se că pe teritoriul Soarelui-Răsare abia spre contemporaneitate s-a creat o limbă unitară. Spiritual, e posibil ca poporul nipon să fi fost o monadă, deși un muntean diferă de un locuitor al litoralului.

[Sofia Sincă]

Nu prea mă pricep eu la aceste tehnici japoneze, dar îmi plac teribil cum sună. Este o armată întreagă de esențe , de trăiri, de induceri, cuprinse în câteva cuvinte, din care reiese talentul pus în compoziție.

Admirație deosebită!

Sofy

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Aş încerca "să traduc" aşa cum am înţeles eu poezia lui Ion.

Barca este arca, salvarea, stuful- elementele lipsite de esenţe (stufărişul existenţial), pescarul - căutătorul substanţei, a spiritului (pescarul este cel ce prinde peşte, semnul bogăţiei spirituale, în viziune creştină, semnul lui Isus). El căută să-şi umple coşul, să se îmbogăţească sufleteşte.

Concluzia: sărăcia spirituală, sărăcia sufletească naşte tristeţe, apatie. Umbra acestor elemente, definitorii lumii actuale, se plimbă printre noi.

Poezia lui Ion nu este o poezie eclatantă, ea este o poezie a simbolurilor, ca o lacrimă ce pătrunde uşor la rădăcina cititorului. Pentru cine îşi simte rădăcina, va simţi şi curgerea lacrimii şi pătrunderea ei.

Cu stimă,

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Pescar cu vârşa goală...

Umbra-şi plimbă pe pământ

Felicitări, Ion!

[Ion Lazăr da Coza]

Mă bucur că am reușit sugestia unui peisaj japonez de odinioară, Angi. În cazul de față, asta mi-am dorit.

Drag,

[bolache alexandru]

Inedit și frumos în același timp!

[Angi Cristea]

Pare un peisaj japonez de odinioară, pe când săracia separa nobilimea de plebe.Săracia este însă un factor comun tuturor civilizaţiilor.Ca structură îmi place.