Să nu ucizi niciodată copile să nu ucizi

[Petre Ioan Crețu]

în jur se adunau mulți oameni şi câini
oamenii scoteau din buzunare bănuți
şi îi aruncau la picioarele mele
şi cumva monedele dansau
se învârteau ca nişte titirezi nebuni sfâr sfâr sfâr
alţii aruncau cu firimituri și se adunau pe mine sute de vrăbii
cei mai încrâncenaţi aruncau cu pietre în ele
le luau de la picioarele mele şi le răsuceau gâturile
le smulgeau capetele cu mişcări încete ca într-un ritual vicios
era sânge peste tot şi fulgi căpăţâni
se făcuse ditamai maldărul de moarte

oamenii se adunau din ce în ce mai mulţi
şi priveau cum creşte muntele de carne
unii pariau alţii se minunau de parcă se întâmpla
întâmplarea aceea divină a învierii lui Isus din morţi
ca din senin au apărut şi vânzătorii de vise
vânzătorii de seminţe vânzătorii de praștii
ceva mai retras unul cu pielea învechită pe el
învârtea de zor o bilă
mai toți îşi puneau întrebarea că de ce tocmai eu
ce merit am de se strânge în jurul meu atâta amar  lumea
ei şi şi ce dacă se aruncă cu de toate în mine
poate merit
poate am făcut o faptă urâtă poate sunt om rău
un lotru poate am schingiuit animale oameni
poate-i un emigrant ca ăia cu bombe spunea altcineva
du-te bă la Merkel s-a auzit un bărbat ceva mai răvăşit
câțiva au râs zăhăit de parcă aș fi fost trimis la moarte
cât e de trist câtă stupoare ce spectacol grotesc fără cortină

aşteptarea sângera picături mari de vomă de nervi de ură
mă simţeam trădat un personaj tragic
ca și cum cineva undeva veghea
e drept cu lumina din ochi dată încet
s-a pogorât din cer  un fulger turbat un blestem
toţi am murit
am murit cu uimirea încremenită în ochi
parcă eram o urmă de vină
îmi tot venea să plâng să urlu la lumină
dar nu mai aveam nici ochi nici gură
stăteam stingher cu lacrimile în mână
şi mă pierdeam cu totul cu totul în ţărână

curând am să mă-ntorc şi am să mă urc umil în lumânări
de acolo te voi îndruma și lumina copile

[Mihaela Suciu]

Dacă nu v-a ucis comentariul meu, nici eu n-o să mă sinucid fiindcă titlul m-a dus cu gândul la o poruncă biblică și-am folosit cuvântul „preluare”, trebuia „prelucrare”. :)))

[Petre Ioan Crețu]

M-am conformat Sofia, sper că am reuși :))

Mulțam pt comentariu. Să ai o zi bună.

[Sofia Sincă]

Viziuni apocaliptice, adâncite de imposibilitatea reconcilierii celor două lumi, a poetului și cea reală, contemporană. Astfel, poetul hotărăște să-și ucidă lumea, punându-se în centrul ei, îndurând aceleași canoane, ca ceilalți muritori, meritorii, din punctul său de vedere. Participă la apocalipsă, printr-un ansamblu de iluzii morbide, dure și hidoase. Un fel de, să nu uiți Darie, ia aminte.

Și dacă aproape toți comentatorii au avut ceva de zis, aș avea și eu: scoate unul dintre pronumele posesive din primele două versuri: mea, mele. Tu știi cum.

Am citit, am admirat și am apreciat la superlativ, textul!

Sofi

[Petre Ioan Crețu]

Mulțumesc pentru trecere și semn doamnă Mihaela Suciu (nu înțeleg ce idee am preluat și de la cine :)))), domnule Tudor Cicu (mă încăpățânez și voi lăsa acel vers) și ție Ioane - ai dreptate cu virgula, așa că voi scoate și pe cealaltă :))))

[Mihaela Suciu]

Pentru o vorbă de duh, toți se agită, în fel și chip, în jurul personajului principal. Un înțelept care chiar și după moartea sa va îndruma și lumina.

Admir felul în care preluați o idee și-o conturați liric.

[Ion Lazăr da Coza]

În titlu, virgulă după niciodată. 

Atmosferă apocaliptică, în tușe groase - măiestrie.

da Coza

[Tudor Cicu]

(...parcă eram o urmă de vină)
Aș fi schimbat acest vers care are o trimitere vagă la ceva incert - gen: (cu vina că n-am să mă mai întorc din moarte) -sau- ceva asemănător. Ar face trimitere la cele două versuri (superbe, magnifice) din final. Sedus și eu de spectacolul unei identificări cu adâncimile atât de vaste ale rostirii poematice.

[Mihai Cojocaru]

...cineva undeva veghea/e drept cu lumina din ochi data incet. Mi s- a parut cel mai frumos vers. Poemul îmi amintește de pictura suprarealista gen Salvador Dali sau Giorgio del Chirico

[Petre Ioan Crețu]

Ai dreptate Vasilisia , după cum vezi am făcut modificarea. Mulțam

[Vasilisia Lazăr]

cei mai încrâncenaţi dintre oameni trăgeau cu praștia în vrăbii

praștii - prăștii

Și iarăși zic: SUPERB!