Arcadele absolutului

[Oprea Alexandra Florentina]

Sub arcadele brodate de absolut,
Te simt cu fiecare gând neștiut.
În ochii mei se deschide cerul,
Tu-mi deslușești al vieții misterul.

 

Ai zidit mistic cetatea globului,
Pe frontul inimii mele ai armele soldatului,

Din tăceri aprinzi lumina zorilor,

Ai cucerit fără porunci  templul puterilor.

 

Ai strâns în palme pietrele fără glas,

Iar stelele numără al tău pas,

Ca într-un domino  ce ridică apusul,

Secundele nu-ți cer decât etern pulsul.

 

Respirația ta naște chemarea din al meu vis,

Tăcut ca într-un ocean de zefir deschis,

Pierdându-se doar veșnicia dintre început,

Ești compromisul dulce și tăcut.

[Vasilisia Lazăr]

Alexandra, încearcă să scrii aceeași poezie folosind doar jumătate din cuvinte. Pentru că în poezia aceasta există un filon liric. Problema este că încă nu știi să-și disciplinezi inspirația. 

- versurile au lungimi foarte diferite și ritmul se pierde;
- rimele sunt uneori forțate sau prea previzibile;
- imaginile se succed foarte repede, fără să apuce să se așeze în mintea cititorului;
- există multă abstracție: absolut, mister, templul puterilor, etern pulsul, compromisul dulce... Poezia respiră mai greu când aproape fiecare substantiv este abstract.

În primul catren se simte ceva care poate fi șlefuit:
„Sub arcadele brodate de absolut,

Te simt cu fiecare gând neștiut.”
Aici este o intenție poetică. Numai că imediat după aceea începi să adaugi: misterul, cetatea globului, armele soldatului, templul puterilor, domino, apusul, oceanul de zefir...

Sunt foarte multe imagini într-un spațiu prea mic. Cititorul nu mai știe pe care să o urmeze. Sunt convinsă că, dacă ai rescrie această poezie păstrând doar câteva imagini centrale, aceasta ar deveni mult mai puternică. Poate încerci.

[Mihai Katin]

comentariul  postat  de Mihai Ana Liliana  este pertinent si trebuie sa il considerati semn...

Merita  sa ascultam sfaturile altora ,uneori sunt date de oameni cu  suflet deosebit de cald...

[Mihai Ana Liliana]

Alexandra atenție la acorduri! Tu ce înțelegi prin versul „ Tu-mi deslușești al vieții misterul."?

„Pierdându-se" - pierzându-se

Din început, nu dintre început că nu este dintre început și sfârșit este eternul din început