sonata Lunii

[Floare Arbore]

Sub bolta Lunii, cu ochii deschiși,

Privesc în tihnă minunile nopții,

Uit că lumea este plină de proscriși,

De oameni pierduți în vâltorile vieții.

Îi simt mângâierea  tandră pe frunte,

Ascult șoaptele ei maternale,

Crește fericirea  precum un munte,

Străpunge norii apăruți în cale.

Varsă peste mine visuri luminoase,

Nici o clipă nu se pierde în zadar,

Trezește în suflet sentimente duioase,

Iubirea Lunii este al vieții dar.

Mamă ancestrală - serafica Lună,

Mi-a împletit din stele minunată cunună.

 

 

 

 

 

 

[Mihaela Popa]

frumos, mi-a plăcut mult

"Mamă ancestrală - serafica Lună,

Mi-a împletit din stele minunată cunună."

[chindea maria elena]

Simbol al feminității, al capriciilor și-al visării, era normal să aduci omagiu acestei regine a bolții cerești! Plăcut!

[Floare Arbore]

dragă d-le Grig, sunt încântată de vizită și de comentariul apreciativ. vă mai aștept cu drag.

[Floare Arbore]

dragă Vasilisia, mă bucură mult faptul că ai rezonat cu poemul meu. te mai aștept cu drag și prietenie.

[Floare Arbore]

dragă Alexandru, mulțumesc pentru vizită și comentariul apreciativ. te mai aștept cu drag și prietenie.

[Grig Salvan]

O odă a lunii ce-mi amintește de celebrul „Lună, tu, stăpâna mării...”, ea varsă farmec prin lumina stranie care dă un plus de mister lumii noastre obișnuite. Lumina ei diafană estompează și mizeriile lumi în care trăim. „Varsă peste mine visuri luminoase”, „Trezește în suflet sentiemnte duioase...” frumos.

[Vasilisia Lazăr]

Un elogiu adus Lunii în stilul tău personal, luminos și optimist. Mi-a plăcut finalul:

Mamă ancestrală - serafica Lună,

Mi-a împletit din stele minunată cunună.

[bolache alexandru]

Beethoven redivivus...