Hai să spunem lucrurilor pe nume:
între cer și pământ, în spațiul eteric,
levitez pe orbite incerte,
când mai sus, apoi mă întorc la lut
și iarăși gânduri din franjurii nopții
mă propulsează în neant
cu dorul de a ține bolta necuprinsă pe umeri
cu mâinile pline de stele...
luminez cărările pașilor tăcuți,
cînd mă îmbracă în dimineața
cu visul care stinge strălucirea nopții...
atunci mă-ntorc ca să refacem algoritmul
vieții în care alte operații aritmetice
ne leagă zborul de talpa țărânei...
minunile există ca să
închidă cercul în care sunt
și îmi leg visele de franjurii cerului.
obosită, mai țin stelele cu o singură mână
care-mi dau speranță
când ridic privirea...
Adaugă un comentariu
mulțumesc pentru lectură și aprecieri!
Plăcut popas! :)
typo: leviteaz. Am citit cu plăcere!
Fără virgulă după Hai!
Renunță la: mă-ntorc ca să dar și la există ca să
franjurii nopții \ franjurii cerului :((((((((
Mai multă inventivitate. Ai multe expresii „fumate”, gen: cu mâinile pline de stele
da Coza
Frumos! Doar stelele ne mai dau speranță!
ok, am completat
frumos, admirație!
typo: ”diminața”
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE