Semnul de legendă

[Vezi blog]

Trăieşti mereu în mine suflet minunat
pădurile şi-amurgul te strigă înapoi,
poeieni în care roua privirea ţi-a spălat
aştern covor de iarbă iubirii dintre noi.

Sub pleoape chipul tău îl port oriunde
cuvintelor pe buze le-am ridicat statui,
şi-n visele târzii încerc să pot pătrunde
să nu mai fie noaptea în zori a nimănui.

Eşti semnul de legendă dăltuit pe scut
de meşteri făurari cu lacrimi argintii,
miracolul dorit, primit când am cerut
un port la ţărm de gând în care tu să vii.

Sunt fericit că viaţa, atât cât va mai ţine
îţi este închinată cu-ntregul ei trecut,
şi tu minune sfântă te reclădeşti în mine
cu tot ce e pădure şi-amurg necunoscut.

[Ionel Mony Constantin]

 Un final emoţionant.