semne de apocalipsă

[Floare Arbore]

sunt vremuri tulburi, de neînțeles,
nici Dumnezeu nu mai poate face ceva,
duce spre dezastre drumul lumii ales,
pacea este doar o figurină  de mucava.

sunt semne clare de apocalipsă,
așa cum e scris în sfânta Scriptură,
armonia dintre oameni este distrusă,
iubirea dintre ei s-a transformat în ură.

a început războiul numit Armaghedon,
cruzimi și teroare sunt în țara sfântă,
de la credință este mare abandon,
lumina divină peste ruine este răsfrântă.

curg lacrimi din soare Dumnezeu plânge,
lanțul neputinței în jurul meu se strânge.

[Floare Arbore]

dragă Alexandru, mulțumesc pentru apreciere. te mai aștept cu drag și prietenie.

[Floare Arbore]

dragă Mihai, mulțumesc pentru popas și comentariu. te mai aștept cu drag și prietenie.

[Floare Arbore]

dragă Vasilisia, este un poem care relatează cu exactitate aceste vremuri cutremurătoare, nu poate fi scris altfel decât descriptiv pentru a putea fi înțeles. te mai aștept cu drag.

[Floare Arbore]

dragă Nuța, sunt suficient de realistă, există mult bine în lume, dar răul capătă proporții apocaliptice, citește Apocalipsa Sfântului Ioan, să descoperi acolo toate semnele care se petrec acum mai mult ca niciodată, pentru acum s-a sfârșit un ciclu universal, hristic, și altul începe.

te mai aștept și cu altă ocazie cu impresii.

[bolache alexandru]

pacea este doar o figurină de mucava./ Frumos spus!

[Mihai Katin]

sunt semne clare de apocalipsă,
așa cum e scris în sfânta Scriptură,
armonia dintre oameni este distrusă,
iubirea dintre ei s-a transformat în ură.....de doua  milenii sunt  semne ,sunt   franturi de apocalipsa   asemenea  unor    insule  ce  intr-o   zi  se vor  aduna impreuna,viata  curge  precum ploile ,oamenii trec precum vantul...

[Vasilisia Lazăr]

Mult adevăr dureros, dar puțină poezie. Poate doar aici: curg lacrimi din soare Dumnezeu plânge.

[Nuta Craciun]

Dragă Floare, Dumnezeu mereu ”va putea” face ceva, ăsta trebuie să fie Crezul nostru!

Înțeleg starea de neputință dar eu știu că încă există iubire între oameni, încă mai există lucrururi frumoase, oameni buni și în aceste lucruri trebuie să ne punem speranța și încrederea. 

În primul vers: vremuri ”tulburi”. 

Lanțul acela al neputinței,  putem doar să îl strângem simplu cu o rugaciune.