din ierburi aromate îmi prepar un grog,
să elimin stresul grav, îndelungat,
aprind o lumânare, cu evlavie mă rog,
de tristețe încă nu m-am dezlegat.

semnele timpului m-au pus pe gânduri,
s-au înmulțit ostilitățile în lume,
între oameni au răsărit doar ziduri,
mohorâte lumini varsă lacrimi de hume.

astăzi lumea este mai rea decât ieri
și în țara sfântă este aprig război,
drumurile alese nu duc nicăieri,
speranțele sunt vagi acorduri de oboi.

nu credeam că omul e animal fioros,
la marginea dezolării mă frământ dureros.