La Bran s-a-ntâmplat într-o noapte
când luna de stânci s-a lovit,
să iasă din ziduri şi spaimă şi şoapte
dând veste că moartea cu Vlad a sosit.
Domniţe-mbrăcate în rochii de foc
şi largi decolteuri pe sânii crescuţi,
privesc cum se mişcă al umbrelor joc,
cum trec cavalerii prin ziduri tăcuţi.
Se cântă tangou şi vals fără viaţă
pe tronul de sânge doar Ţepeş e domn,
se leagănă frica pe-un capăt de aţă
şi-ntregul castel e prins de nesomn.
Se-mparte-ntuneric perechilor strânse
la balul iubirii în viaţa de-apoi,
la Bran sub castel stau feţele plânse
slujindu-l pe Vlad în chip de strigoi.
Vampiri fără vină se-adună la Bran
să ducă porunca lui Ţepeş în noapte,
odată-ntr-o viaţă, odată-ntr-un an
când clipa împarte şi spaimă şi şoapte.
Adaugă un comentariu
Augusta ma fac vampirm ai dreptate!
Cu drag!
Multumesc domnule da Coza pentru lectura si semn!
Cu pretuire!
Gina iti multumesc pentru trecere si comentariu!
Cu drag!
E frumoasă aşa, tenebroasă, dar mi se pare că "Bran" apare de prea multe ori. Am citit cu plăcere oricum!
O poezie ce mi se pare un fragment de poem epic. Mai degrabă, nu.
da Coza
Am ascultat/citit cu plăcere, George! Nesomnul castelului are ecou magico-vampiric:)
Multumesc Mihaela pentru popas si lectura!
Cu mare drag!
Multumesc Mihaela pentru lectura si comentariu!
Cu mare drag!
Multumesc Iris pentru trecere si semn!
Cu drag!
Așa da poem în stilul Dracula! Ar sta bine recitat la castel!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE