Vinovăţia vârstei

[Vezi blog]

Nu s-a schimbat nimic din ce a fost să fie
puţine anotimpuri s-au rătăcit prin vreme,
îndrăgostiţi tomnatici citesc filosofie
şi-aruncă între umbre tăcerea din blesteme.

E doar metamorfoza destinelor sub soare,
la margini de prăpăstii stau stânci fără poteci
pe care curcubeie vor zilnic să coboare
când ploile sunt repezi şi fulgerele-s reci.

Întreabă-mă de vrei cum să-mi aduc aminte
de tinereţea lunii păstrată-n crengi de brazi,
când lăcrimam în vise trăiri fără cuvinte
şi ne-ndrăgeam în toate ce ne-aparţin şi azi.

De-ar fi să pot schimba pădurile-ntre ele
să nu-şi mai piardă frunza în toamnele de ieri,
aş deveni-ntr-o noapte culegător de stele
şi-n altă dimineaţă aş vrea să mi le ceri.

Ţi-aş săruta cuvântul şi te-aş ruga să-mi ierţi
pentru o clipă vârsta în care stau ascuns,
că n-a schimbat nimic când tu ai vrut s-o cerţi
găsind-o vinovată, la tot ce n-ai răspuns.

[x]

Iris iti multumesc pentru trecere si semn!

Cu mare drag!

[x]

Domnule da Coza va multumesc pentru sinceritatea acestei aprecieri!

Cu pretuire!

[x]

Multumesc Augusta pentru trecere si apreciere!

Cu mare drag!

[x]

Sofy, prietena mea draga iti multumesc pentru trecere si comentariu!

Cu drag si pretuire!

[x]

Vasilisia iti multumesc cu sufletul pentru lectura si comentariu!

Cu drag si pretuire!

[Ion Lazăr da Coza]

Oho!...

Jos pălăria!

Prețuirea lui,

da Coza

[Chris]

Frumos, domnule Ungureanu!

[Sofia Sincă]

Romanticul extrem! Ultima strofe este mirifică, celelalte celeste!

Am citit cu sufletul!

Sofy

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

De-ar fi să pot schimba pădurile-ntre ele
să nu-şi mai piardă frunza în toamnele de ieri,
aş deveni-ntr-o noapte culegător de stele
şi-n altă dimineaţă aş vrea să mi le ceri.

Sunteți poet și e destul.