Se auzea Ciuleandra

[gabriel cristea]

Și timpul se zorise să nu mai curgă molcom;

Bezmetic alerga prin ițe de război ce  destrăma străbunii;

Îngenuncheau  - săracii! - să răposeze-acolo, 

sub brâgle risipind modele zoomorfe și oameni, laolaltă;

Albastre păsări, rombici pești și spice,

chiar și copacul vieții, toți deveniră  scame;

Din casa strămoșească doar ușa podului rămase a jale scârțâind;

Se năzărea un joc  neauzit demult,

ca morile de vânt ce umblă potolit, 

și-apoi înalță pleava în vâltori… 

Era senin; Și timpul obosise să mai curgă. 

Dinspre străbune depărtări,  

cum se-ntețea ca horă a furtunii, 

se auzea Ciuleandra. 

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Era senin; Și timpul obosise să mai curgă. 

Dinspre străbune depărtări,  

cum se-ntețea ca horă a furtunii, 

se auzea Ciuleandra. 

[Chris]

foarte frumos!

[Ana Cîmpeanu]

"Timpul obosise să mai curgă." Un tablou interesant, plin de simboluri ale istoriei personale și colective dintr-un ținut al rădăcinilor de dincolo de timp.

[Munteanu Manuela]

Minunăție de poezie, ce aur își cerne pe-ale timpului gene.