Fug caii disipând turcoazul mării,
și-apusul cade-n urmă sângeriu;
Se leagănă pe vânturi promontorii
în ritmul de talaz înfrânt, iar norii
respiră orizontul stacojiu.
Răsar azteci din junglele perene,
cu ochi reverberând scântei de cer;
Ascuns prin ierburi mari și prin caverne,
se zbate tainic Șarpele cu pene;
Și din înaltul zbor condorii pier.
Amurgu-a-nsângerat piatra-n cetate
și-a cotropit frunzarele cu jar;
Pe braț de ulm un ochi adânc se zbate
aidoma cenotelor* uitate
- penumbra rece-a negrului jaguar.
Se zbuciumă fantasmele sub lună;
Luceferi goi se nasc peste întins;
Galopul bidiviilor răsună
trezind din val onirica lagună,
cum flori de-argint pe ape s-au prelins…
Notă*
cenote - gropi naturale sau doline, rezultate din prăbușirea unor cavități de calcar, care expun apele subterane. Termenul regional se folosește în Mexic, unde cenotele erau utilizate în mod obișnuit de către civilizațiile precolumbiene, pentru aprovizionarea cu apă și ocazional pentru jertfe.
Adaugă un comentariu
Mersi, Chris!
Mulțumesc, Mihaela!
da, ce frumos!
o bijuterie, mă-nclin!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Așteptăm DONATORI și pentru perioada septembrie 2022 - septembrie 2023:
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE