Schiţe de singurătate nocturnă

[Mihai Katin]

 

Cine mătură liniştea aruncată neglijent

Pe lângă băncile unde noaptea stă câteodată să citească

Ultimele ştiri pe care norii

Le strecoară discret

În câte-o ploaie de suflete migrând spre porţile

Negăsitului Rai.

Încet pleacă ultimul tramvai

Și pot auzi

Cum grămezi de cuvinte nefolosite sunt malaxate zgomotos,

Totul se strânge,

Se reciclează postum,

Curăţenia trotuarelor nu are nevoie

De memorie,

De singurătăţi

Care ştiu să-şi pună o semnătură

Pe fotografia zilei de ieri.

Somnul ne sărută pe gură

Și rătăciţi în propriul inconştient

Ne retragem provizoriu în orizontala aşteptării,

Noaptea a trecut la pagina mondenă,

Luna

Pe umărul ei stâng

Ascultă cu o avidă mirare câţi trec ilegal

Prin pustiurile ce le credea abandonate,

Apoi îşi priveşte nevăzuta faţă unde timpul

Desenează conturul liliecilor

 Alungaţi de umanizarea ce le-a înmuiat aripile,

Disperaţi

Se agaţă de lacrima stea şi numără

Câţi anonimi îşi aruncă somnul pe fereastră,

Câţi exilati plâng

În labirintul aşteptărilor ori în cel al disperării.

Cine mătură umbrele ce se aruncă de la ultimul etaj?

Cine caută în sacii

Cu atâtea amintiri expirate?

Câinii, câinii îşi astâmpără foamea

Cu vocale unsuroase, cu rămăşiţe de iubire uscată,

Uneori câte un om al străzii îşi găseşte

 Un nume aruncat în tomberonul pentru plastice,

De fapt nu unul,

Sunt atât de multe încât le împrăştie până nu mai ştie

Care s-ar potrivi

 Stării lui de non existenţă,

Luna îl sărută pe frunte şi pleacă oftând,

Noaptea dă foc ziarului

Şi oraşul miroase a cenuşa orei arsă

 Pe rugul tăcerilor atât de urbane

De simetrice,

Auzi?

Măturătorii încă ne mai strâng

Aripile de ieri

Ţărâna paşilor pe care nu i-am mai numărat...

Nu ne-a rămas în urmă

Decât umbra alergând somnambulă

 Să prindă

Tramvaiul cântând straniu

În baletul macazelor umane...

 

 

 

 

 

 

[Mihai Katin]

Multumesc mult Manuelei  Munteanu,Ramonei Cornaciu,lui Gabriel  Cristea pentru  ca  au  empatizat cu  aceasta singuratate nocturna  ,un obsedant  ecou  pe care il caut  mereu  in linistea ciudata a noptilor citadine...

Cu toata pretuirea mea!

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Wow!  Felicitări! 

[Manuela Munteanu]

Un text polivalent. Într-o atmosferă atât de actuală, apăsătoare și anostă, transpare o filosofie. Evident, filosofia cititorului poate fi total diferită de cea a autorului (acesta este și cazul meu, pentru că nu rezonez cu frica), dar e important că se naște o estetică a gândirii. Felicitări!

[gabriel cristea]

Imaginile se succed aidoma luminilor metropolitane care se aprind și se sting, fiecare secvență zugrăvind frânturi de existență malaxată, toate acestea ca un carusel al singurătăților poetice. Memorabil! 

[Mihai Katin]

Poemul este un ecou  la un cantec ciudat,bizar, pe care il simt ca un bumerang  al  existentei  venind si plecand   in lumea mea interioara....

https://www.youtube.com/watch?v=zaPt_NBoTf4