Savoare matinală

[Gabriela Raucă]

Adu-mi cafeaua-n zori de dimineață,

Licoare neagră, ademenitoare,

Cu miere, strânsă-n picături de soare,

Amarul să-i preschimbe în dulceață

Și în savoare!

.

O lasă pe măsuța mea de noapte

Și-așa, cum încă dorm, mă tot privește,

De-al meu obraz, obrazul ți-l lipește,

Mă farmecă, iar, cu suave șoapte

Și mă trezește!

.

Sărută-mi somnul, adunat sub gene

Și picură în ceașca mea iubire,

Ca aburii s-o poarte în plutire,

Iar mâna ta, prin părul meu, alene,

Să îl răsfire!

.

Deschide înspre soare-a mea fereastră

Și cheamă-n casă boarea să pătrundă,

Ghidușă, pe-al meu chip să se ascundă,

Iar în licori să văd iubirea noastră,

Cum se afundă!

.

Aroma-i să mă ducă în ispită,

Când sorb licoarea cu parfum de viață,

Alintă-mă, mereu, de dimineață,

Dă-mi o cafea, cu miere îndulcită

Și mă răsfață!

[Manuela Munteanu]

Izvor de dulce și de energie,  cafeaua,  pretext pentru o poezie la fel de dulce, presărată cu pasiune. Minunat!