să dormim un pic, iubite

[gina zaharia]

am ajuns la marginea pădurii,

eu – deținutul cocoșat de iubire,

tu – defrișatorul de stări,

oare dragostea se măsoară în kilometri

sau în ierburi de leac

semănate cu pașii noștri

pentru călătorii zborului albastru

spre niciunde?

 

vezi? luna s-a agățat într-un copac senin,

o fi vreun semn,

busola noastră zace pe fundul unei prăpăstii

și ea plină de cântece,

o nimfă-dirijor mă reprezintă

cu ochii închiși;

 

să dormim un pic, iubite,

poate găsim cărăuși

să ne ducă inimile spre adăpost,

din brațele mele pornesc tunete,

din brațele tale – fulgere,

și, Doamne, intersecțiile au atâta vrajă

încât nu cercul nostru,

ci alte milioane de doruri

ne binecuvântează drumul

prin pădurea cu straturi de noi.

 

[gina zaharia]

Și ce nedefinit, este, Luminița! Norocul meu că, din când în când, când cerul își scutură stelele, mai prind și eu câte un simbol luminos:)

Drag,

[LUMINITA SCOTNOTIS]

frumos, Gi, in universul tau si nu poti pleca decat mai bogat cu o viata! deosebita pretuire

[gina zaharia]

Sofy, când m-am trezit dimineață (adică ceva mai târziu), mi-am zis: încotro s-o iau astăzi? Și fiindcă aveam harta unei asemenea păduri pe suflet iar busola zăcea pe fundul prăpastiei, am vrut să văd dacă mă descurc. Liane de tot felul îmi baricadau drumul, dar fiecare fir de vânt îmi așternea o nouă potecă spre niciunde...

Și iată-mă numărând frunzele inimii...

Drag,

[gina zaharia]

S-or găsi doi-trei cioplitori de doruri și vreo scorbură, ceva, da Coza:) Sunt mulți arbori de soi, astfel îi văd eu de pe marginea lunii:)

P.S. Împărțim darul tău, așa se cade:)

Mulțumesc!

[gina zaharia]

Augusta, (iată că m-am molipsit!) sunt mii de cărări prin pădurea asta încât dac-ar fi s-o luăm de la capăt, niciodată n-ar mai fi la fel:))

Mulțumesc!

[Sofia Sincă]

O sete înflăcărată de a scrie versuri, aduce muza la apogeu. Şi scormoşente în tolba izvorului, caută simboluri tulburătoare şi face să vibreze inimile cititorului. Un univers poetic armonizat după un registru propriu. - Gina Zaharia -

Preţuire, Sofy!

[Ion Lazăr da Coza]

poate găsim cărăuși

să ne ducă inimile spre adăpost,

Te invidiez luminos, Gina! Fie să-mi dai un milion de astfel de prilejuri!

da Coza

PS: După ce am selectat cele două versuri, am descoperit că și Augusta a făcut același lucru. Nu-i nimic, eu vă pup pe amândouă în mod egal!

[Chris]

să dormim un pic, iubite,

poate găsim cărăuși

să ne ducă inimile spre adăpost,

Frumoasă incursiune prin pădurea de sentimente! :))))))