Să treci, să simţi şi să accepţi

[Irina Lucia Mihalca]

Să treci, să simţi şi să accepţi

Prin noi totul prinde viaţă!

Am rămas suspendată în taina serii,
Viaţa este o provocare, dar adevărul
îl vom ştii vreodată străbătând câmpiile noastre?
De scoţi nişte tablouri postate atâta timp, 
pe un perete, 
simţi că peretele devine vlăguit, inert. 
- amprenta petei de culoare 
ca o rană a timpului adânc imprimată în noi - 

Ne regăsim pe întinderea aceluiaşi câmp,
În nisipul clepsidrei, înţelegem, oare,
clipa înşirată mult prea repede, că primăvara e doar o zi,
că florile nu mai înfloresc, că păsările nu mai cântă,
că oamenii nu mai zâmbesc şi soarele nu mai răsare?

Nu mortea, în sine, e cumplită,
ci tot ce se întâmplă după ea.
Oglinzi acoperite, o moarte-a vieţii,
secundele oprite
şi agonia prin rătăcirea-n labirinturile minţii.

După o zi, după două, după trei,
după o săptămână, după două, după trei,
după o lună, după două, după trei,
Picături ce cad în aşteptare...

Lacrimi de neputinţă, ocean de lacrimi,
ecoul strigătului lăuntric
- "Ţipătul" lui Munch -
reverberat în mii de cioburi-frânturi,
Mintea se zbate,
cauţi o punte spre malul celălalt, continui
să mergi pe malul râului,
cauţi şi cauţi acea punte, chiar dacă ştii că nu o vei găsi.

Negarea şi întoarcerea-n filele trecutului,
reluarea peliculei oprite
la ultima secundă
şi derulată-n golul fundalului alb...

Priviri, atingeri, şoapte, lungi umbre,
o mână întinsă, vis, dorinţă,
parfumul memoriei, conturul formei,
senzaţia prezenţei, un zâmbet şi-o lumină,
balsam de gânduri,
imagini revăzute cadru de cadru,
ca apoi,
o disperare şi convingerea
că nu se va mai întoarce niciodată.

Cele mai crude clipe
când vezi -chiar dacă ştii- că nu mai vine,
Să treci, să simţi
şi să accepţi capătul oricărei călătorii!
 

[Irina Lucia Mihalca]

Ionica, recunosc ca-mi plac punctele de suspensie (o meteahna)! Am sa le scot de incalt regulile!:)

Am stat in dubii initial sa pun ca titlu tipatul, dar am simtit ca e mai bine sa trimit cititorul si sa caute putin. Cred ca am ramane surprinsi cati cunosc acest tablou. Am sa modific, totusi, multumesc.

Cu drag, Irina

[Ion Lazăr da Coza]

Irina, după titlu nu sunt îngăduite punctele de suspensie decât în situaţia în care acesta este un fragment din primul vers. În cazul de faţă: Prin noi...

- ţipătul lui Munch - > - "Ţipătul" lui Munch - că doar e vorba de pictură nu c-ar fi ţipat la nevastă.:)

Poem excelent.

da Coza