să ne minţim că suntem fericiţi

[Rodica Lupu]

                 

caută-ţi un loc curat niarne*

aşază-te pe el nestingherit

acum în preajma sfintelor sărbători

 

eu mai curăţ înlăuntru-mi marginile existenţei

de aerul nociv

ce are tendinţa să treacă de la alţii la mine

printr-o vorbire neîntreruptă

 

mai am timp să-mi primenesc sângele

să-mi şterg ochii de lacrimi sărate

apoi

să aştept să vină la mine sarbătoarea

să-i pot trezi pe toţi ai mei

din somnul nevăzător

 

se cuvine doar pentru o zi

să mă prefac că-mi este indiferentă singurătatea

trebuie să râd

să-i liniştesc

poate ei cred că viaţa mea

aidoma seminţelor îngropate

a născut altă pădure

 

ei ştiu că adevărul nu stă în cuvintele mele

și numai pentru această zi specială

să ne minţim că suntem fericiţi

 

o doamne

ce inimă ai tu

de rosteşti întotdeauna doar ce-ţi arată privirea

 

împreună apoi

ne vom poseda orele cu timpul trăit atunci

până după cină

când vinul şi pământul se vor mistui

rămânându-mi pe masă doar mărturiile

 

o niarne

nimic nu trece mai greu

decât o sfântă sărbătoare

când ombilicul încă te leagă de acest obicei

să o trăieşti alături de cei dragi

 

niarne=apelativ adresat sinelui

7 aprilie 2011

 

 

   

                          

 

                  

[Rodica Lupu]

Majoritatea textelor mele din  ciclul „niarne”, alunecǎ ușor spre prozǎ(prozopoeme). Ȋmi sunt dragi așa cum sunt,  fiecare redând o stare, un sentiment, o întrebare etc ., din viața mea și nu numai! Nu exclud însǎ,  ca pe ici pe colo( ca formǎ vorbesc), sǎ le mai prelucrez! Mǎ voi gândi mai serios la ce mi-ai sugerat, dragǎ Sofi!    

[Rodica Lupu]

Violeta, Nuța, mulțumesc de trecere și semnul lǎsat!

[Sofia Sincă]

Poemul are esenţă, are mesaj şi metaforă, dar nu are fior... Alunecă uşor spre proză... e cam explicit, o mare parte din el. Eu zic că se mai poate şlefui prin evitarea atâtor cuvinte de legătură. Fără ele poezia va deveni mai interesantă, puţin mai închistată şi va avea fior.

Însă asta este doar părerea mea.

Sofy

[Nuța Istrate Gangan]

mai am timp să-mi primenesc sângele

să-mi şterg ochii de lacrimile sărate ale acestor

ploi ce nu mai contenesc

un accent deosebit:)