S-ascult cum ploaia te-nfrunzește...

[gabriel cristea]

Stau și privesc frunze vibrând
ca murmur de pian îndepărtat
și fiecare clapă-mi pare
că rezonează-n picăturile de ploaie
- fractalii izvoarelor pe geam,
pe trupul tău rebel
înfășurându-se pe mine;
Nu, nu mai știu de plouă sau cântă un pian!
Torentul mă cuprinde
încât, ca plumbul, pleoapele îmi cad
în lumea lui Morfeu
și mă preling în tine
- noctilucentă senzație de bine.
Reverberează clapele intens
într-un șuvoi de ploaie - sunt eu
zbătându-mă-n adâncul clorofilei tale,
s-ascult cum ploaia te-nfrunzește...

[gabriel cristea]

Mulțumesc, doamnă Denisa Curea Popa!

[Denisa Curea Popa]

A fost o seară deosebită! Așteptăm volumul de versuri! Felicitări! 

[gabriel cristea]

Doamnă Sofia Sincă, mulțumesc pentru comentariu și apreciere!

[gabriel cristea]

Valeria, mulțumesc frumos!

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Angelina Nădejde, pentru apreciere!

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Adelina Labic, și bine-ați venit pe Însemne! 

[Sofia Sincă]

Simfonia vibrantă a ploii transpusă pe post de iubită. Ca un tango cu șoapte nerostite.

Totul este esenţă, parfum, sublim.

Deosebite aprecieri!

Sofi

[Valeria Merca]

Lirism seducător! Înclusiv metafora din titlu este superbă!

[Nădejde Angelina]

Reverberează clapele intens
într-un șuvoi de ploaie - sunt eu
zbătându-mă-n adâncul clorofilei tale,
s-ascult cum ploaia te-nfrunzește...

Tare frumos!

[Adelina Labic]

”noctilucentă senzație de bine”- cât de frumos! O poezie ce respiră cu metaforă. 

Expresiv!

cu drag, 

Adelina