Reverie albastră

[gina zaharia]

cântă-mi ramură de suflet

repetă-mi colindul din seara

în care tremurau stelele

privindu-ne

n-am reţinut versul de roșu intens

devenise prea repede torţă

şi a dispărut

poate pentru că a înflorit deodată

în culori tainice

 

cântă-mi albastru singuratic

ştiu că te strigă marea

dar fixează o altă distanţă

pentru întâlnirea secretă

din culorile tale se vor naşte viori şi poeme

cât pentru freamătul multor valuri

ce şi-au pierdut surâsul

în troienele timpului

 

sculptează-mi inima în flori de timp

apoi dă-i drumul să zboare cu noi

pretutindeni

să se-nalţe ziduri

pe care să le înţeleagă toţi trecătorii

care știu îmbrățișa valsul

pe scări enigmatice

[gina zaharia]

Sofy, Corina,  Irina, Vio, Maria, toate aceste ieșiri spre necunoscut  trec prin pânzele artistului spre scenele boreale...

Mulțumim, dragele noastre!

[Belean Maria Ileana]

eu mereu spun ca nu raman niciodata fara cuvinte, uite ca acum am ramas...

imbratisari dragilor!

[Irina Lucia Mihalca]

Minunat ne purtati prin azul cerului si intinsul pamantului, prin vers si culoare! Frumoase tablouri in care patrundem prin valurile versurilor aduse la mal!
Felicitari Gina si Mihai!

[mihai catruna]

[Corina Militaru]

Sunt aici, va respir frumusetea.

Cu drag,

[Sofia Sincă]

Totul într-o armonie contemplativă!

Tabloul lui Mihai are scări spre prima poartă, prin urmare fiinţa (femeia eternă) se află dincolo de stâlpul ei, iar versurile Ginei, pare că doresc să achite totul, spre o călătorie şi mai înţeleaptă.

''Să nu-ți învingi niciodată inima,

viteazule,

ea încheie războaiele

la șireturi!'' - ce îndemn sublim!

Deosebită preţuire, Sofy!

[gina zaharia]

Înțelepți de ocazie

 

Pot fi sirena ultimului val,

hoinarule,

aveam atâtea nelămuriri,

dar gata, acum s-a năruit totul,

poate doar podul palmei mele mai rezistă

cât să-și adune cremenea

pentru un fulger și jumătate.

 

Eram doi înțelepți de ocazie

care-și plimbau orgoliul prin târgul duminicilor,

câteva lebede din ultimul nostru vernisaj

și-au luat deja bun-rămas

printr-o aripă arsă.

 

Peste furtuni trecea nota de plată

restantă până la ultimul sărut,

mi se părea derizorie,

de fapt, achitasem speranțele

cu stăvilare

de cel mai înalt rang.

 

Îți va rămâne bagajul pe care l-am primit

de pe cealaltă parte a planetei,

te va încuraja să-ți servești cafeaua

într-o agonie perfectă.

 

Să nu-ți învingi niciodată inima,

viteazule,

ea încheie războaiele

la șireturi!

[gina zaharia]

Poate că uneori împrumutăm ochii orbilor, Any! Cât de frumos citatul tău! Mulțumim!

[mihai catruna]

[Any Dragoianu]

,,Orbul ştie Lumina din întunericul în care trăieşte, iar noi nu vedem decât întunericul din toată lumina pe care o primim''. Voi ati trecut de aceasta granita. Va felicit si continuati visul frumos!

                                                                         Any Drăgoianu