Reverie albastră

[gina zaharia]

cântă-mi ramură de suflet

repetă-mi colindul din seara

în care tremurau stelele

privindu-ne

n-am reţinut versul de roșu intens

devenise prea repede torţă

şi a dispărut

poate pentru că a înflorit deodată

în culori tainice

 

cântă-mi albastru singuratic

ştiu că te strigă marea

dar fixează o altă distanţă

pentru întâlnirea secretă

din culorile tale se vor naşte viori şi poeme

cât pentru freamătul multor valuri

ce şi-au pierdut surâsul

în troienele timpului

 

sculptează-mi inima în flori de timp

apoi dă-i drumul să zboare cu noi

pretutindeni

să se-nalţe ziduri

pe care să le înţeleagă toţi trecătorii

care știu îmbrățișa valsul

pe scări enigmatice

[gina zaharia]

Dă-mi, Doamne, lanţuri prin deşert,

Să merg atent, să sprijin drumul drept,

Să cred că-mi sunt brăţări cu gust de sare

Şi să le port în zi de sărbătoare.

(Rugă – g.z.)

 

Și îmbrățișările noastre, Maria!

[gina zaharia]

Din când în când mai scriu câte ceva
Să nu se piardă timpu-n călimară,
Am colorat astfel un secol dintr-o stea
Cu ploi ascunse-n suflete de ceară.

(Eu sunt paharul totdeauna gol – g.z.)

 

Irina, ești o prietenă dragă! Mulțumesc!

 

[gina zaharia]

Iar dac-au ars toate amintirile tale,

Fă-le degrabă-n ninsori cardinale

Şi du-le în larg, pe o mare pustie.

Atunci vei rămâne ce-ai fost: poezie!

(Ninsori cardinale -  g.z)

 

Sofy, ești minunată!

[gina zaharia]

Cetățile cu flori albastre

Astăzi dansează printre astre,

Dar mâine or să treacă-n grabă

Prin satul cu zăpadă oarbă…

(Zăpadă oarbă – g.z.)

 

Îmbrățișări, Gerra!

[Belean Maria Ileana]

Nu mă aștepta astăzi, te rog, 

să-ți fie mereu foame, să nu contenești a te învinovăți

că nu poți duce până la capăt

potecile albastre

cu un singur sens"- tare frumos ai spus aici!

nu pot decat sa admir, sa traiesc alaturi de tine aceste frumoase clipe...si de Mihai pe care il felicit si pe el si va imbratisez... dragilor

[Irina Lucia Mihalca]

O dantelarie atat de fin cizelata cu iubire si lumina pe ramurile sufletului!

"sculptează-mi inima în flori de timp
apoi dă-i drumul să zboare cu noi"

Frumos, Gina!

Cu incantare si bucuria lecturii, Irina

[Sofia Sincă]

Reveria albastră a iernii aduce aceleaşi simţăminte artistice de bucurie sufletească, aceleaşi idile cuprinse de penel şi cuvânt. Încântarea este maximă, fie separată, fie luate ca un tot, poezie plus pictură.

Ne-am obişnuit să le găsim aici zilnic. Când nu vor mai fi, dimineţile noastre vor fi fade.

Preţuire deosebită, Sofy!

[chindea maria elena]

Troienele timpului răsfiră atâtea minuni între vertebrele visului nostru - c-aproape ne doare atâta splendoare! Beţie de-albastru înalţă glasul inimii noastre! Reverenţă, Gerra

[gina zaharia]

Mergeam printre cuvinte, ades'  le ocoleam

Dar în cetăți de suflet îndată  le zideam.

Formam o  galaxie de pace împletită

Ce se pierdea tăcută prin setea troienită...

Rodica, știu că ai mers mereu printre cuvintele mele.

Eu, fulg amărui, îți las aici îmbrățișarea mea caldă.

Cu prietenie,

gina

[lecu rodica]

,,Aud cum ninge strasnic peste paduri albastre

Iar vintul viscoleste si arborii trosnesc

Cu grea uitare ninge si-n sufletele noastre

Cind nevazute ziduri ne-nvaluie si cresc...

Ce-am vrut sa-ti spun aseara,mai stii ce-am indrugat

Imi amintesc doar pacea din vocea ta scazuta

O auzeam cum vine din timpul celalalt

Ca o speranta inca,ca o durere muta...'' fulg amarui...