mâinile

[petrut dan]

eu cu mâinile tale

tu cu mâinile mele

ne privim curioși

ce să facem cu ele

 

poduri vii pentru fluturi

păcătoși de-ar vedea

stele-n râu căzătoare

agățați de perdea

 

până-n zori s-ar ascunde

doar monarhii hai-hui

ar dormi pe la oameni

poruncind orișicui

 

i-ar trimite pe țărmuri

să aștepte din larg

păsări albe și negre

ce fac străji pe catarg

 

să păstreze iubirea

cu putere și dor

li-e bătaia de aripi

cu bilet la picior

 

două cești de cafea

se ating rar pe buze

poate unul din noi

să nu caute scuze

 

pentru tot ce e scris

pe nisipul fierbinte

va rămâne un semn

lumi de-acum înainte

 

vom uita de pământ

dând ocol precum ele

eu cu mâinile tale

tu cu mâinile stele

 

 

[petrut dan]

Dorina, îți mulțumesc pentru trecere și semn, cu drag!

[Vasilisia Lazăr]

Citesc, citesc și rămân uimită de atâta frumusețe. Fie în vers liber, fie în clasic, tu creezi întotdeauna o melodie poetică sublimă, fascinantă, tulburătoare. De data aceasta, explorezi profunzimea și intensitatea iubirii prin intermediul unui simbol puternic și a unei imagini poetice unice – mâinile. Mâinile sunt esența imanentă care ne reprezintă poate mai bine decât orice altceva în calitate de ființe dotate cu forța de a transpune gândirea ori simțirea în acțiune. În jurul lor se concentrează toate energiile. Atingerea sau împreunarea mâinilor îndrăgostiților este un gest de emoție intensă și de trăire puternică. Poate mai puternică decât orice altă atingere, cu toate că se spune că mâinile sunt partea cea mai asexuată a corpului. Și totuși, la această atingere, mâinile transmit corpului vibrații într-un fel unic și inefabil. E atâta magnetism și, în același timp, atâta neprihănire... Citind, mi-am adus aminte de o poezie a mea care se termina așa: chiar acum îți scriu de parcă ne-am ține de mână.

Mulțumesc pentru frumosul pe care-l oferi cu atâta generozitate, Dan! Felicitări!

[Mihai Katin]

Să notez spre o perpetuă aducere aminte acest recital de catrene în stil clasic, da, este aceeași nemărginită inspirație, este aceeași foame de iubire și de căutare a ceea ce suntem prin prisma artei poetice!

[Valeriu Anghel]

O scriitură plină de farmec, trăire și sensibilitate, o adevărată muzică a inimii. Ochii poetului nu ştiu să doarmă, ei dăltuiesc strălucire și azur, iar iubirea ne întinde mâna şi ne cuprinde zicându-ne să nu-i stingem niciodată lumina.

[Rădița Răpeanu]

Frumoasă toată poezia, strofa a doua mi-a incovoiat puțin mintea, în rest îmi place maxim! Ai făcut dragoste în fiecare strofă cu mâinile!

[Dorina Cracană]

Superb!!!