Regrete

[Monica Pester]

Se-adună ape furioase

În straturi negre de pământ

Păcate, la lumina scoase,

Legate greu prin jurământ

Se anunța vreme senină

Dar începeam să ma-ndoiesc

Nu poți să nu ai nici o vină, 

Voiai să mă comport firesc ?

Mă osteneam umblând prea sus

Credeam în  oxigenul pur

Dar peste el s-au suprapus 

Baloane de minciuni, în șnur

Se-mpiedicau triste, în fraze,

Acoperite cu iubirea

Fărămițată-n ipostaze

Cât să nu  îți pleci privirea

Dar tot minciuni erau, firește

Baloane cu săpun umplute

Minciuna pură cucerește 

Chiar adevăruri absolute

Sunt vremuri de povești acum

Din focul aspru au rămas

Fotografii într-un album

Cu file albe de popas . . . 

[Monica Pester]

Inca o dată,  va mulțumesc sincer pentru tot ce îmi spuneți. Și sunt în totalitate de acord . Truda unei poezii nu este de loc ușoară.  Di chiar îmi înțeleg scăderile.  Sunt extrem de recunoscătoare tuturor pentru răbdarea de a ma îndruma 

Cu stima, 

Monica Pester

[Monica Pester]

Ma impresionează spusele dumneavoastră.  Probabil o nesiguranță de Sine pe acest palier liric, mă  face să reacționez în avalanșă.  Voi continua sa scriu . Cu mai multa atenție și grijă.  Pasiunile totuși nu pot fi strunite. Ele se rostogolesc să iasă la lumina cât mai repede .  Încep sa cred ca poeziile mele se scriu singure și, odată ajunse pe hârtie sunt deja independente. De aici și abundența lor. Dar , fiind sub semnul generozității lui Jupiter,  mai scap din vedere retusul lor. Îmi pare rau ca am stârnit o astfel de polemică.  Va mulțumesc tuturor,  foarte mult, pentru înțelegerea unui truditor la început de ďrum  poetic.

[Monica Pester]

După acel tsunami în care am fost scaldata, ma îndoiesc serios ca am vreun talent spre a mă putea bucura de surprizele cenaclului  ..  Deci ... asta e  !

[Vasilisia Lazăr]

A pleca e simplu, Monica. Ai mai vrut s-o faci la început. A rămâne aici și a încerca să-ți șlefuiești scrierile e mai greu. Nu te-a exclus nimeni de nicăieri, e doar părerea ta. Voi reveni cu un comentariu amplu, dar acum e târziu și peste câteva ore am un eveniment important și greu de traversat, pentru mine, sufletește. Te rog să nu pleci până nu vei citi și ceea ce urmează să scriu.

[Monica Pester]

P.S.  Îmi pare însă rău că unii judecă mai degrabă omul șă mai puțin scriitura. Sper să mă înșel . . . sunt un om modest și retras , însingurat. Poate de aici vine independența mea , interpretată ca orgoliu . Îmi pare sincer rău  ! 

Rămâneți cu bine !

M P

[Monica Pester]

Oh, Doamne . . .  Vasilisia , chiar m-ai tras pe roată ! Sunt extrem de tristă și derutata și mă întreb cum am putut oare, să coagulez atâtea energii negative asupra mea , prin judecata domniilor voastre, parcă la unison. Evident, calitatea încercărilor mele lirice nu se ridică la nivelul cenaclului Însemne. Mulțumesc însă că m-ați primit și câteva luni am reușit să defilez oarecum printre oameni de artă. Rămân cu un gust amar vis a vis de această expulzare  din rândurile voastre. Dar, în același timp vă mulțumesc tuturor în aceeași măsură pent ru că m-ați primit ca ,,să-mi dau seama de talentul meu . Și mi-am dat Recunosc, nu-l am . De aceea plec cu strângere uriașă de inimă.  

Continui să vă mulțumesc din inimă pentru rabdarea de a ma citi . 

Vă doresc, în același timp, un an fericit cu succese pe tărâmul artei și fericire în viața personală ! 

Cu drag,

Monica Pester

[Vasilisia Lazăr]

Știți foarte bine ca va respect .Sunt mai sensibila la critici decât la toate laudele  . Va rog   nu ma caracterizați greșit.  Va mulțumesc din suflet . Și chiar învăț.  . . 

Nu înveți nimic, Monica, nimic, și asta nu pentru că n-ai pricepe, ci pentru că nu dorești. Uită-te un pic la comentariul acesta câte greșeli de editare are! Poezia la fel! Și numai eu știu de câte ori ți-am explicat unde trebuie lăsate blancurile. Textul poeziei e unul neglijent peste măsură. Aritmii cu carul, rime de dragul rimei, redactare precară. De ce ai tu impresia că, în special, noi adminii, ar trebui să înghițim orice subproducție literară, orice încercare a cuiva? Fiindcă atunci când nu primești comentarii te simți lezată, mi-ai spus asta. 

Mă simt însă bine când scriu , deschid supapele unor trăiri prea mult reținute în mine.  La prima mână . . . 

Scrie, draga mea, oricât, dar nu publica la prima mână. Cel puțin nu aici. Lasă poezia la dospit câteva zile, să vezi dacă și mâine o să-ți placă așa ca azi. Peste un timp, altfel îi vezi lipsurile, îți garantez. Și apoi, când ți se spun acestea, te lezezi. Că tu nu ești poet, ești medic. Păi site-ul acesta nu e pentru medici, e pentru poeți, prozatori, artiști... Spui că vei corecta până la ultima virgulă. Nu vei corecta nimic, așa cum nu ai corectat nimic la textele de până acum, cu toate că aiu fost multe sugestii. Și textul acesta de mai sus va rămâne exact cum l-ai publicat, cu greșeli de editare și prozodie deficitară, iar timpul nostru rămâne irosit în zadar. Greșelile se corectează aici și acum, nu mâine sau la anul. Valabil pentru oricare postare, a oricui. O sugestie artistică venită de la un cititor sau de la un admin, rămâne o sugestie. Ea poate sau nu poate să fie luată în seamă. E strict problema ta! Însă când e vorba de reguli gramaticale ori de redactare, site-ul nu face concesii – vrea să se diferenţieze de facebook, unde circa 80% dintre cei care scriu acolo sunt neatenți, agramaţi sau indolenți! Aşadar, dacă primești un sfat şi-l consideri inspirat ori corect, intri în postare şi-l aplici pe loc. Astfel faci o reverenţă celui ce te-a ajutat, iar un „Mulțumesc!” personalizat e un semn firesc de respect colegial faţă de cititorul care ți-a lăsat un semn de lectură! Negreșit, e o adevărată impolitețe (ca să fiu eufemistică) să mulțumești doar unuia/unora dintre cititorii tăi, iar pe ceilalți să-i ignori cu măreție!... M-a deranjat enorm acest „Ada , ție îți voi răspunde în alt format . Mulțumesc mult”. Nu, draga mea, răspundem în același format la toți, un om civilizat așa face, iar atitudini dintre acestea de tip „împăciuitor” nu-și au locul pe Însemne. Nu avem nevoie de împăciuitori pentru simplul motiv că aici noi nu ne certăm. Noi semnalăm niște neajunsuri, dacă dorești le iei în seamă, dacă nu, nu, dar în al doilea caz, nu înțeleg de ce ai mai avea nevoie de un cenaclu sau de noi. 
Cât despre textul de mai sus, ar fi enorm de mult de spus, l-aș putea diseca vers cu vers și aș putea explica fiecare neajuns, dar vreau, mai întâi, să fiu sigură că nu vorbesc în zadar și că toate corecturile vor fi făcute pe loc, aici. 

[Monica Pester]

Da, este acel caz care , din fericire, îmi dă prilejul să mă bucur enorm de atenția care mi se acordă pentru micile  încercări de poezie. Sunt începător absolut și mă emoționează genul acesta de critică  multiplă..  Drept pentru care, dacă voi continua, promit să metabolizez până la virgulă, sfaturile domniilor voastre.  Nu sunt poet, sunt doar medic și nu mă ambiționez să scriu. Mă simt însă bine când scriu , deschid supapele unor trăiri prea mult reținute în mine.  La prima mână . . .  Și nu mă supăr niciodată pentru nimic . Principiul meu de viață este acceptarea a tot ce mi se întâmplă. Va mulțumesc cu adevărat , cu toată sinceritatea ! 

Cu stimă, 

dr. Monica Pester

[Mick Lorem]

Câți bulgări de zăpadă aici, o adevărată avalanșă! E acel caz când comentariile sunt mai atractive decât ceea ce se comentează, e vers, e supărare, e ceartă de aia politicoasă în care scuturile personale fisurează frumos. Cât despre lucrarea prorpiu-zisă, îi lipsește acea strictețe pe care o tot impune prozodia. M-am împiedicat și eu la începutul strofei a 4-a, ca și acele blaoane de minciuni... în frază. Probabil dacă ați fi menținut același farmec ca în ultima strofă, erau să fie și multe flori pe aici, pe lângă bulgări de zăpadă. Apropo, mulțimea nu are mereu dreptate. Succes!

Cu respect,
Mick Lorem

[Monica Pester]

Ada , ție îți voi răspunde în alt format . Mulțumesc mult