Reflexii (dialog literar-artistic Gina Zaharia – Mihai Cătrună). 35. Într-o lojă de circ

[mihai catruna]

          Aflaţi la al treilea proiect de acest fel – primele două fiind Lanţuri (2011) şi Reverie albastră (2013) – scriitoarea Gina ZAHARIA şi artistul plastic Mihai CĂTRUNĂ, cu frumoasa şi imaculata zăpadă a iernii anului de graţie 2015 pe umeri şi în plete, dar cu primăveri calde în priviri şi în suflete (cât despre talent nici nu pomenim – el prisosind!), pornesc iarăşi împreună, la mijloc de februarie, pe un nou drum într-ale versului şi imaginii. Dacă în celelalte două reuşite, pictorul şi poeta şi-au înlănţuit creaţiile într-un tangou aprins, flăcările contopindu-se fastuos şi ameţitor, de data aceasta poeta promite un vals de gală unde versul ei se lasă inspirat/reflectat din/de creaţiile artistului.

          Site-ul ÎNSEMNE CULTURALE se simte încă o dată onorat să fie gazda acestui eveniment și își îndeamnă membrii şi vizitatorii să calce pragul unui colţ din Parnas numit Reflexii.

                                                                                                                                    Ion Lazăr da Coza

reflexii (Gina Zaharia)

 

fire de păianjen contemplând

murmurul soarelui

ghem emoțional

am zărit

se înviorează tăceri

ori fac tumbe înainte de a deveni balerine

pe talere de foc

șah-mat

și o mie de vorbe descos lanțuri aurii

 

o rază din loc în loc întâmplătoare

poți fi tu aceea

important să ai curajul de a țese alături de mine

reflexii

până dincolo de cer

o pantomimă flămândă la masa unui restaurator de glorii

 

vom înnopta într-un clișeu

nu te teme

morile de vânt jură că nu ne cunosc

adevărul

am furat secretul cosașului din adâncuri

știi

metropole hoinăresc prin gândul meu

să le aducem acasă

Notă:

          Deoarece mulți dintre membrii acestui site nu se aflau aici când s-au derulat celelalte două proiecte (devenite ulterior cărți tipărite), cred că se fac necesare câteva explicații. :)

          Mihai a postat primul portret după care Gina a intrat în postare și a atașat poezia inspirată de tușele artistului. Acesta a fost doar începutul și se vede sus, în postarea de față. Restul proiectului se derulează doar la comentarii. Mihai intră, postează un comentariu care reprezintă un alt portret, iar Gina îl secondează cu o altă poezie. Am hotărât ca și la comentarii Gina să intre în postarea lui Mihai și să atașeze poezia aferentă pentru a exista o logică, pentru a nu se rătăci portretul de poezie. D-voastră, cititorii, trebuie doar să căutați la comentarii ultima lor postare (portret-poezie) și să lăsați impresiile, eventual sugestiile (tot la comentarii). Părerile d-voastră contează mult!

          Ținând cont de modul în care se desfășoară proiectul, administrația site-ului a hotărât să aducă mereu în actualitate această pagină. Ea include (și va include în final) zeci de poezii și lucrări de grafică pe care ni le-am dori adunate într-o carte (o altă carte!).

          Pentru o imagine de ansamblu a proiectului vizitați și pagina: „Reflexii”. Aceasta se va actualiza cu fiecare nouă postare a autorilor.

                                                                                                                                                                                                   Vasilisia Lazăr

[mihai catruna]

postfață de gânduri (Gina Zaharia)

 

m-am ascuns într-un gram de rugină
derutez torentele pornite să-mi îmbrace chipul
în vernisaj de tăceri
m-am rezemat de polul umbrelor
să număr speranțele
înghesuite într-o ceașcă de cafea
(cafeaua pe care ai băut-o când înfloreau cireșii
pe malul tristeții)

am îmbrăcat rochia pe care mi-ai dăruit-o
când adormiseră ploile în brațele tale
e sălbatică și nu-și dezlipește trena
din tabloul îmbrățișării
singurul rămas nears în incendiul
care va fi avut loc
într-o postfață de gânduri...

pe jos este zi obișnuită
spre dreapta - aglomerație de linii frânte
în arome trandafirii
(nebunie adjudecată de flăcări)
iar pe verticală
magia țurțurilor de rouă
în jocuri de noroc -
spectacol clandestin pe mâneca unui înger...

[Ion Lazăr da Coza]

Onorezi minele-de-flori, Gina, aruncând cu duminici în noi. Companion ți-este Artistul!

Drag,

[gina zaharia]

Ce piedestal ai pregătit pentru acest proiect, Lisia! De acolo se zăresc perfect răsăritul, și marea, și fiecare tresărire a vântului prin ramurile primăverii... Ești specială, draga noastră, cu adevărat specială!

Îmbrățișări, mii!

[Vasilisia Lazăr]

„L’art, c’est tous les arts”, cu alte cuvinte, deși fiecare artă își are modul ei specific de a exprima sensibilitatea, tinde să treacă în condiția unei alte arte, în scopul de a-și împrumuta reciproc valențe noi. Creațiile voastre, luate împreună, valorează și mai mult decât dacă ar fi luate separat. Privesc portretele tale, Mihai. Ele sunt poezii care tac. Citesc poeziile tale, Gina. Ele sunt portrete care vorbesc. Ambele știu să coboare în tenebrele sufletului. „Cine spune artă spune poezie. Nu exista artă fără țel poetic.” (Delacroix)

[gina zaharia]

Or fi râuri care-și plimbă apele-n culori, da Coza! Știu că am găsit niște clipe scăldându-se în razele de aprilie, sau cel puțin așa mi s-a părut! Prea își împrumutau colierul timpului, așa... în cuvinte simple :)

Mulțumesc, prieten drag!

[mihai catruna]

într-o mină-de-flori (Gina Zaharia)

 

o să întind poteci alături de tine

ți-am spus în gând

apoi am deschis ușa dintre cerurile noastre

un stol de porumbei aruncau cu duminici în noi

erau mărunte ca pietrele rare pe prundul unei dimineți

îmbujorată alintată cuceritoare stăpână pe toate fântânile

au apă de nuferi

 

merg printre tuberoze

aud bătăile inimii din mijlocul pământului

știi câte sunt

am aflat balansoare egale cu brațele tale

ce minune că pot filigrana crezul dintr-un alb-oacheș

fiecare surâs -

literă divinizată în alfabetul nostru

 

să construim o legendă niciodată învechită niciodată oarbă

poate ușor aplecată

spre admiratorii stângaci

noaptea o vom așeza pe treptele unde se odihnesc nimfele

vom  locui într-o mină-de-flori

câteodată vom trage perdelele soarelui

cât să încapă

puternică și adevărată

dragostea

[Ion Lazăr da Coza]

Ce mireasă fantastică e natura în poeziile tale, Gina!

Ce poezii fantastice sunt în „miresele” tale, Mihai!

Reverență, prieteni!

da Coza

[gina zaharia]

Mihai, mulțumesc pentru cuvintele tale, suficient de... atrăgătoare :) Adevărat, imaginile vorbesc, dar vorbesc atât de mult și frumos încât abia dacă pot surprinde o secțiune din lumina lor. Dar sunt bucuroasă că fac parte din acest joc artistic.

[gina zaharia]

Sofy, îți mulțumim pentru fiecare gând al tău. Atingi cu el cerul, știu asta, am acolo un luceafăr care îmi luminează calea prin acest proiect. Dar te rog să mă tragi de mânecă dacă greșesc cumva traducerea :)

Îmbrățișări,

[gina zaharia]

Adelaide, îi privești ochii? Vorbesc atât de frumos... Desigur, e șoapta artei...

Drag și mulțumiri,