răscumpără-mă

[gina zaharia]

femeie în târgul de astăzi

s-a vândut ultima copertă de zăpadă

zadarnic aștepți

am dat-o cu ochii închiși

era unicat

îți promisesem c-o păstrez odată cu autograful

primului impuls

 

s-a tras la sorți

a cumpărat-o un zidar cu stare

sigur n-ai fi avut atâtea cortine pe care să joace lumina

din unghiuri colorate

poate m-am înșelat

dar dinspre tine urcau munți

și-i tot îndepărtam cu mâna să nu mă zgârie

în sfârșit

am scăpat de rucsacul în care-ți căram inima

………………..

îți scriu

dintr-un iad fără tine

au trecut zece nori și un înger grăbit

mi-au înapoiat ochii

și o silabă din numele care m-a orbit

atât

în rest trebuie să mă descurc

 

ps: urmărește copertele din târguri

răscumpără-mă

[SPRINCENATU DAN]

îți scriu

dintr-un iad fără tine

au trecut zece nori și un înger grăbit

mi-au înapoiat ochii...

Nu pot decăt atât să spun :  Superb !

Cu admiraţie, Dan

[Aura Popa]

Un poem impresionant care convinge pe oricine sa te rascumpere!!!

[Sofia Sincă]

Cu talent deosebit ştii să foloseşti metafore inedite pentru a-ţi exprima gândurile din fiecare moment.

Vânzătorul de iluzii, vinde tot sub primul impuls, aşa cum ai zis. Zidurile împietrite sunt cele ce durează, chiar dacă nu se vorbeşte despre ele. Atunci când zici zid, zici de fapt ziditor. El nu are nume dar are aură făuritoare, iar

''în rest trebuie să mă descurc''

''mi-au înapoiat ochii'' - mi-a înapoiat, nu?

Poem strălucitor, ca de fiecare dată.

Cu preţuire, Sofy!

[CABEL ȘTEFAN TEODOR (TEO CABEL)]

 

„dar dinspre tine urcau munți

și-i tot îndepărtam cu mâna să nu mă zgârie

în sfârșit

am scăpat de ruscacul în care-ți căram inima”  offf! dur, frumos!

[Vasilisia Lazăr]

Minunat, Gina!

[gina zaharia]

mulțumesc, Mihaela!

pe ultima copertă se odihnește o pajură albă...

seară frumoasă!