prin celule de dor

[gina zaharia]

mi-ai înregistrat evadarea
eram infractorul de joi
fără să știi că purtam toate lanțurile lumii
din rădăcini exotice
din frontul în care războaiele au devenit
lampioane pe inimă

e zidul tău
mi-ai zis
după ce intrase prin el soarele

lasă-l acolo deoparte
dacă mă strânge
o să-l prefac în scorburi
în flăcări
în desene abstracte
în orice altă dimensiune
din care să mă auzi Dunăre
prin celule de dor

[gina zaharia]

De-aia zic și eu, Rodica:)

Acu' că tot e la cote înalte poate se vor auzi ecoul lanțurilor, și ele tot de joi:)

Mulțumesc!!!

[lecu rodica]

Tu, de fapt descinti umbrele... de jar si deochi...

Prin celule de dor citi nu se vor infractori!...

Atentie insa ,Dunarea a depasit cotele de inundatii!

[gina zaharia]

Am scris-o când razele tăcerilor mele cădeau perpendicular pe zid. Atunci am zărit fișa infractorului, vinovat că desenase umbrele atât de des încât prinseseră viață.

Drag de trecerea ta, Sofy!

[Sofia Sincă]

Parcă ar fi poezia emigrantului, Gina. Dacă n-aş şti că eşti în ţară, aş spune că doreşti să evadezi în locurile dragi.  Cum spunea, Păunescu: Dacă nu eram român, fugeam în România. (după memorie).

În rest, te joci cu metaforele, cu simbolurile şi cu sentimentele noastre. Sunt convinsă că ai scris-o de ziua eroilor.

Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!