pe tastatura inimii

[gina zaharia]

m-ai deportat în țara aceea
unde plugurile arau dragostea
iar viorile treceau toate
printr-un singur arcuș

mă ascunsesem într-o imagine
șlefuită
lângă un ocean în care ne îmbătasem
aproape străini
aproape datornici
aproape instantaneu

dinspre est înflorise zvonul că ți-aș fi
pedeapsă
îmblânzită la piept
de fiecare dată când luna părăsește
vârful stâncilor
aud un ecou
și tac și tac și tac

știu că și tu îl auzi
în revărsarea ierburilor
în lanțurile de vânt
în sindromul tandreții

voi rămâne în țara aceea
cu pașaport de duminică
cine știe
poate la târgul prizonierilor
voi primi o sentință
sigilată pe tastatura inimii

[gina zaharia]

aceleași mulțumiri, din țara aceea sau de aiurea:)

zi frumoasă!

[Ion Lazăr da Coza]

Citit cu același drag ecou.

da Coza

[gina zaharia]

Mulțumesc, Lisia, ce-i aici e țintuit pe suflet:)

Drag,

[Vasilisia Lazăr]

Nu, nu cred că e cazul să te oprești după a treia unitate. N-ar mai avea final.

Citesc, admir și tac.

[gina zaharia]

Mulțumesc, domnule Emil. Totuși, un prieten de pe Facebook mi-a sugerat să mă opresc la

și tac și tac și tac...

Parcă și eu aș crede că e suficient atât:)

[Sude Emil Iulian]

E bună poezia, mai ales că aţi redus din metaforite, cu respect

[gina zaharia]

acolo ciocârliile trăiesc doar un ceas

și o săgeată de sete

habar n-au că oceanul

n-are trecere prin zborul lor

simplu și nemărginit

ca o mângâiere pierdută...

Rodica, știam eu că vei tasta:)

drag,

[lecu rodica]

Stiu ca in tara mea de dor,
cel mai nobil om
a invatat pe un singur arcus
cutezanta de a cinta
in ritmul tandretii
In tara aceea
nu se pune la indoiala
faptul ca desi nu exista granite
nimeni nu poate pleca...

[gina zaharia]

și tac și tac și tac...

însă evadările au tandrețea necunoscutului...

mulțumesc, Gabi!

[gina zaharia]

Aura, am învățat câte ceva de la târgul prizonierilor, însă noțiunile mele nu sunt nici pe departe atât de... veritabile. Mi-ești tu prietenă și vezi pașaportul de duminică:)

Îmbrățișări!