Preludiu

[Amanda Spulber]

Valurile cresc, furtunoase, spre mal,

Crâmpeie de vis plutesc în derivă,

Se crapă ecranul cel fals, de cristal;

E ropot de ploi și de vânt, deopotrivă.

Crâmpeie de vis plutesc în derivă

Sub cer înnorat care-amenință tihna;

E ropot de ploi și de vânt, deopotrivă,

Și totuși transpare, departe, lumina.

Sub cer înnorat, care-amenință tihna,

Se-nalță cu vuiet perdeaua de apă

Și totuși transpare, departe, lumina;

E timp pentru ochi, pentru minți să priceapă.

Se-nalță cu vuiet perdeaua de apă,

Fereastră-i spre-o lume și dreaptă, și bună;

E timp pentru ochi, pentru minți să priceapă,

Nu-i zid, pe pământ, făcut s-o răpună.

Fereastră-i spre-o lume și dreaptă, și bună,

Mereu reaprins, de nestins ideal,

Nu-i zid, pe pământ, făcut s-o răpună;

Valurile cresc, furtunoase, spre mal.

[Amanda Spulber]

Mulțumesc frumos, Gabriel. 

[Amanda Spulber]

Mulțumesc frumos, Floare :)

[Amanda Spulber]

Mulțumesc mult, Alexandru. Am scos o parte dintre virgule. Nu sunt sigură la deopotrivă. La ecran cred că trebuie virgulă pentru că vorbesc despre două atribute ale ecranului. Înainte de furtunoase cred că trebuie pentru că e adjectiv și se referă la valuri, nu la verb. Acum îmi dau seama. Am nevoie să fac exerciții cu creionul pe hârtie. Stau foarte prost la capitolul punctuație. Mulțumesc mult pentru răbdare.

[Grig Salvan]

Îmi place mult ritmul acesta solemn și înălțător. Fiecare vers percutant, parcă turnat în bronz. Excesul de virgule într-adevăr cam fragmentează lectura.

[gabriel cristea]

O glosă remarcabilă! 

[bolache alexandru]

Un preludiu puternic cu valuri mari și vuiet. O fereastră către o lume și dreaptă și bună. Ce frumos ar fi. Probabil că doamna Constanța are dreptate și ar fi bine să scoți din virgulele de prisos: strofa întâi versul trei și patru, în strofa a doua după totuși, în strofa a treia după se-nalță, dar și după totuși, în strofa a patra din nou după se-nalță, dar și înaintea lui și în versul doi, în ultima strofă înaintea lui și în primul vers, după reaprins și după cresc. Dar asta este doar o părere. 

[Mihai Katin]

Se-nalță, cu vuiet, perdeaua de apă

Și totuși, transpare, departe, lumina;

E timp pentru ochi, pentru minți, să priceapă.   imaginea acestui tablou  fascineaza  si  o retin cu  mult drag,despre tehnica virgulei  si  alte mecanisme literare   prefer  sa spun doar:

cu multa pretuire!

[Amanda Spulber]

Mulțumesc frumos, doamna Constanța Popescu. Verific să văd dacă pot să mai tai din virgule :) dar la virgula dinainte de "și bună" nu cred că pot să renunț. Este enumerare "și dreaptă, și bună". Dacă are cineva amabilitatea să mă îndrume, îi mulțumesc mult. Dacă nu reușesc să învăț până la sfârșitul anului, mă las de pus punctuație, când îmi mai vine să scriu versuri. :)) Glumesc, dar vorbesc și serios. Vreau să învăț. Revin puțin mai târziu.

[Amanda Spulber]

Mulțumesc mult, Manuela. E prima încercare și eram cam mulțumită de rezultat.:)) Am pus "care-amenință". Dar la prima aș vrea să mă mai gândesc. Nu știu de ce îmi dă senzația că sună mai bine La a 3a am pus "cu vuiet". Mă mai gândesc o vreme. Mulțumesc mult încă o dată.

[Constanța Popescu]

Poezia este reușită, admițînd imagini construite superb,  metafore neașteptate, dar

unde se doresc prea multe explicații, abundă punctuația greșită, de multe ori obositoare.

Dacă la D-l Bolache nu găseam un timp pentru respirație, aici virgula la Kilogram ( am exagerat și eu...)

și înainte de conjuncție...trebuie să o revedeți. Să cred că e mai ușor pentru autor să nu-și asume punctuația?

Dar asta nu dă o notă mare...Zic și eu...